Vi-l mai amintiti pe preotul exorcist de la Tanacu, Daniel Corogeanu, vinovat de moartea unei mãicute? La 12 ani de la izbucnirea scandalului, acesta pare sã-si fi gãsit linistea sufleteascã, pe care o cãuta dupã ce a fost caterisit. Trãieste ca un sihastru într-o casã de vacantã a unui om de afaceri din Vaslui, ascunsã dupã câtiva copaci. Antonio Fischetti, un reporter de la ziarul francez de satirã, însotit de jurnalistul Dan Alexe, au reusit sã-i dea de urmã si sã îi facã o vizitã. L-au gãsit extrem de linistit si de împãcat cu trecutul sãu, ba chiar au reusit sã-l determine sã facã o mãrturisire: înainte sã devinã monah, a fost fotbalist.
Despre discutiile cu fostul preot, cei doi jurnalisti au povestit cã „au avut ceva ireal, un triunghi lingvistic în care eu îi puneam întrebãri lui Corogeanu, apoi Fischetti venea cu sofisme à la Charlie Hebdo, cãrora pãrintele le rãspundea prin fraze goale pronuntate cu un zâmbet înnebunitor de cuceritor, ba chiar râzând”, povesteste jurnalistul Dan Alexe, într-un articol pe site-ul vice.com. De asemenea, acesta redã câteva întrebãri si rãspunsuri dintre cei trei: „«Stiti, sunt fericit acum», ne-a spus, radiind bunãtate. «Am înteles lucruri. Comitem greseli tot timpul, dar am priceput cã salvarea este acum, aici, în noi. Împrejur, în natura asta, printre oamenii ãstia simpli cu hrana lor autenticã si credinta simplã». «Pot sã vã fotografiez?», am întrebat. «Putem sã ne fotografiem cu dumneavoastrã în natura asta simplã si autenticã?». Mi-a pus o mânã pe piept. «Nu e nevoie. Fotografia va rãmâne aici, în inima ta. Dumnezeu te-a pozat deja». «Spune-i cã noi la Charlie suntem atei, sã nu fie vreo ambiguitate în abordarea cu Dumnezeu», mi-a cerut, scrupulos, Antonio sã traduc (ei, la Charlie, stiind si cã Dumnezeu te cam omoarã uneori). Fostul pãrinte a pãrut încântat de asta, zâmbind si mai larg. «Dumnezeu o sã-l iubeascã, atunci, pe francezul tãu, primindu-l la El, cu si mai mult drag decât pe un banal credincios. Vedeti, domnul acesta sofer cu care ati venit e necãjit cã sora lui, care a ales sfânta biserica, se confeseazã unui fost militian. Eu vã zic cã nu conteazã cã acela a fost o canalie înainte de-a gãsi calea si lumina. Si eu am fost fotbalist pânã sã devin monah. Dar Dumnezeu preferã un criminal ce se converteste unui crestin plicticos care doar imitã liturghia». Era limpede cã ne bate retoric, asa cã Fischetti a izbucnit: «A practicat exorcisme si a omorât o femeie. Întreabã-l dacã el chiar crede cã Diavolul existã». Am întrebat. «Nu, a zâmbit suav sub barba-i rosie ex-pãrintele Corogeanu. Diavolul nu existã». Si cum îl priveam muti de stupefactie, ne-a aruncat, urcând înapoi la volanul camionetei cu douã uriase bidoane de vin în spate: «Diavolul existã numai dacã-l zgândãri», povesteste jurnalistul Dan Alexe, în cadrul articolului de pe vice.com.
Fostul preot Corogeanu, vãzut ca pe un teolog intelectual cinic de jurnalistul francez
Concluziile celor doi jurnalisti de dupã întâlnirea cu fostul preot de la Tanacu sunt diferite. Antonio Fischetti îl vede ca pe un „om incredibil”, în timp ce Dan Alexe vede în el omul „supãrat pe ierarhia care l-a lepãdat”. „Ne-a servit discursul lui Dostoievski din nu mai stiu ce roman, cu Dumnezeu care preferã un criminal, mai degrabã decât cãldiceii care n-au nici un merit în credintã etc. E un guru autentic, seducãtor, îsi adapteazã discursul la personalitatea si conditia socialã a celuilalt. Cu noi a jucat pe Rasputin si pe teologul intelectual cinic, dar sunt convins cã tine un cu totul alt discurs cu babele si copiii din sat si din sectã, cãci asta e un soi de sectã. Si se vede cã e supãrat pe ierarhia care l-a lepãdat”, spune Fischetti, potrivit lui Dan Alexe. Cel din urmã spune cã „nu era nimic original în discursul lui Dostoievski din nu mai stiu ce roman, ãla cu Dumnezeu care preferã un criminal, mai degrabã decât cãldiceii care n-au nici un merit în credintã etc. Nu Dostoievski inventa ceva acolo, ci ãsta e discursul dintotdeauna al ortodoxiei. Este tehnica de seductie a falangelor de guru ortodocsi care îsi folosesc sarmul, harul, Molitvelnicul, pentru a seduce, adaptându-si discursul la personalitatea si conditia socialã a celuilalt, da. Stiu cã eu am dreptate, Antonio, si sunt convins cã exorcistul de la Tanacu nu l-a citit pe Dostoievski. Si, da, e supãrat pe ierarhia care l-a lepãdat. A stiut cum sã ne vorbeascã, e adevãrat, dar tu încearcã sã pricepi cã nu paradoxuri cinice si fragmente din Dostoievski îi recita el mãicutei înfometate, înlãntuitã în bisericã, cu gura lipitã cu leucoplast ca sã nu iasã pe-acolo discursul lui Satan cel zgândãrit”. (Ana Mocanu)
