CREDINTÃ… Este din Bârlad, are 74 ani si o poveste impresionantã de viatã. Din 1977, bãtrâna Elena Agapie se duce, an de an în aceastã perioadã, la Iasi, pentru a-i multumi Sfintei Cuvioase Parascheva cã a fost alãturi de ea în cele mai grele momente, a ajutat-o si a vegheat la linistea si sãnãtatea ei. Este vorba, de fapt, de o promisiune fãcutã divinitãtii în urmã cu 40 ani, când se confrunta cu mari probleme în familie. „Eram necãjitã tare, aveam greutãti mari, stãteam cu chirie la o bãtrânã care avea opt copii si ne descurcam foarte greu. Erau mari toti, cãsãtoriti fie pe la tarã, fie pe la oras, dar, prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva, au fost de acord sã-si dea iscãlitura pentru a le cumpãra casa bãtrâneascã pe o sumã destul de micã”, povesteste bãtrâna Agapie.
Ziua în care a ajuns prima datã la catedrala Mitropoliei Moldovei si Bucovinei si-o aminteste si astãzi. „Acum vreo 40 ani, am venit cu sotu’ la nunta fratelui lui, aici, în Iasi. Mi-a zis: «Hai sã te duc întâi undeva frumos si dupã aceea mergem la nuntã». Eu nu stiam, nu vãzusem cine stie ce lucruri, eram de la tarã, de abia ne luaserãm… Când am ajuns la Mitropolie, nu era ca acum asa multã lumea, coada tinea doar pânã la poartã… Totul era de o frumusete iesitã din comun. I-am zis: «Costele, cum avem bani de mergem la nunti si la cumãtrii, asa avem bani si sã mergem la Sf. Cuvioasã. De acum nu mã mai poti opri», «Vinã, vinã, cã-ti dau voie, nu te opri», mi-a spus. Nu stiu dacã eu îmi dãdeam seama atunci ce spunea, dar uite cã Dumnezeu mi-a ascultat rugãciunea”, spune bãtrâna.
„Cu zâmbetul pe buze am vãzut soarele si tot cu el vedem si moartea”
La cei 74 ani ai sãi, cu sãnãtatea subrezitã de trecerea timpului si a greutãtilor pe care le-a avut de înfruntat în viatã, bãtrânã nu si-a pierdut sclipirea de pe chip atunci când vorbeste despre credintã: „Cu zâmbetul pe buze am vãzut soarele si tot cu el vedem si moartea. Sotul meu a plecat la Dumnezeu, am rãmas singurã. Si acum îmi astept si eu momentul. Când o vrea Dumnezeu, sã plec si eu lângã el”. Povesteste cu drag legãtura de suflet pe care o are cu aceastã mare sãrbãtoare de azi, Sfânta Parascheva. „Mi-a ascultat rugile si m-a ajutat foarte mult. Am avut multe greutãti în viatã. Am stat cu chirie la o bãtrânã care avea opt copii. Erau mari toti, cãsãtoriti fie pe la tarã, fie pe la oras, de asta am si putut sã stãm la ea. Am rugat-o pe Sfânta Paracheva sã ne ajute, cã suntem necãjiti, nu avem casã, ne descurcãm foarte greu. Si ajutorul a venit. Copiii bãtrânei au dat iscãliturã, iar noi am putut sã le cumpãrãm casa bãtrâneascã cu o sumã destul de micã. De atunci, am promis cã în fiecare an voi veni de ziua ei. I-am zis: «Cuvioasã Parascheva, eu nu am ce sã-ti aduc, nu am bani»… Oamenii veneau atunci cu tot felul de lucruri, plângea inima în mine, când vedeam cã eu nu îmi permit asa ceva… Am spus cã dacã asta nu pot, câte zile voi trãi voi veni ca sã-ti cinstesc ziua. Si uite cã, de 40 ani, în fiecare an vin. Niciodatã nu am lipsit. Si am avut si seriviciu, am lucrat la fabricã, le spuneam «chiar dacã nu mã lãsati, eu tot mã duc. Nu mor dacã îmi puneti un nemotivat», dar îmi dãdeau drumul si plecam. Niciodatã nu m-au oprit. Tot prin mijlocirea Ei, a Cuvioasei Parascheva.”
