SÃRBÃTOARE… Zi cu mare încãrcãturã religioasã pentru enoriasii din Vaslui. Acestia sunt invitati sã ia parte, în aceastã dupã-amiazã, la slujba si la procesiunea religioasã, pe strãzile din oras, cu icoana si sicriul cu vestmintele Sfintei Cuvioase Parascheva. Este al 17-lea an când biserica din Vaslui, care îi poartã numele, organizeazã, cu o zi înainte de sãrbãtoare, un pelerinaj de preacinstire a Sfintei Parascheva. La eveniment si-a anuntat prezenta si primarul Vasile Pavãl, care desi fusese invitat la Catedrala Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, acolo unde se aflã moastele, a peferat sã rãmânã în oras si sã marcheze sãrbãtoarea alãturi de concitadinii sãi.
Slujba va începe la ora 16:00, la Biserica Sfânta Cuvioasã Parascheva. Apoi, de la ora 17:00, va începe pelerinajul. “În fiecare an, în ajunul marii sãrbãtori se sãvârseste rânduiala, vecernii si litia, apoi pelerinajul, numit calea Sfintei, pe traseul bine cunoscut: de la bisericã se pleacã spre strada Traian, la Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, apoi pe strada Donici, pe la Biserica Adormirea Maicii Domnului, strada Stefan cel Mare, cu oprire la statuia Sfântului Voievod Stefan cel Mare si apoi pe strada Stefan cel Mare, Crucea Gãrii, din nou pe strada Traian si înapoi la biserica Sf. Parascheva. Sunt 17 ani de când se sãvârseste acest pelerinaj, aceastã procesiune, îi asteptãm si în acest an”, a declarat preotul paroh al Bisericii “Cuvioasa Parascheva”, Neculai Bãdãrãu. Mâine, de la ora 7:30, credinciosii vasluieni sunt invitati sã ia parte la Slujba Utreniei, Sfintirea apei (aghiazma micã), Sfânta Liturghie si parastasul de obste pentru ctitorii si binefãcãtorii bisericii.
Cuvioasa Parascheva, sfânta românilor de pretutindeni
În fiecare an, la 14 octombrie, Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã o sãrbãtoreste pe Sfânta Cuvioasã Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. “Cuvioasa Parascheva s-a nãscut la începutul sec. al XI-lea, într-o familie credincioasã din satul Epivat (astãzi Selim Pasa), lângã Kallicrateia, în Tracia, la 50 km sud-vest de Constantinopol. Se spune cã, pe când avea 10 ani, într-o bisericã, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieste sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Impresionatã, a dãruit hainele sale unei fetite sãrace, îmbrãcându-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a fãcut de mai multe ori, netinând seama de mustrãrile mamei. Într-o zi a dãruit si crucea din aur pe care o purta la gât. Cerutã în cãsãtorie de numerosi tineri bogati, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-si sã se retragã în pustie, a plecat fãrã stirea pãrintilor la Constantinopol. Dupã ce s-a închinat în bisericile de aici, s-a îndreptat spre Heracleea Pontului, petrecând cinci ani în diferite nevointe în Mãnãstirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mãnãstire de maici din pustiul Iordanului, trãind în post, priveghere si rugãciune neîncetatã. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arãtat un înger în vis care i-a spus: „Lasã pustiul si întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tãu pãmântului, iar sufletul tãu se va duce în cer, alãturi de Mirele tãu”. Încredintatã cã este o vedenie dumnezeiascã, s-a întors în locurile natale, oprindu-se întâi în Constantinopol. Bolnavã si sfârsitã, s-a întors în Epivat, întemeind, conform traditiei, un cãmin pentru sãraci, orfani, vãduve si suferinzi. Tot ea s-a îngrijit si de biserica Sfintilor Apostoli. Dupã alti doi ani de nevointã, pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele sãu. Îngropatã ca o strãinã, a fost curând datã uitãrii. Însã Dumnezeu a proslãvit-o, descoperind trupul ei neputred si frumos mirositor. Fiind îngropat alãturi de ea un marinar, ea s-a arãtat în vis ca o împãrãteasã la doi localnici, cerând sã fie asezatã într-un loc de cinste. Moastele ei, scoase la luminã, au fost asezate în biserica Sfintilor Apostoli, unde au stat timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Krusevat si Belgrad, ajungând în cele din urmã la Constantinopol, în 1521. Dupã 120 de ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de aceastã datã spre o destinatie definitivã: târgul Iasului, capitala Tãrii Moldovei. În 1641, dupã ce domnitorul Vasile Lupu a plãtit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, Patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotãrât sã-i ofere, drept recunostintã, moastele Cuvioasei. Astfel, moastele nu au fost cumpãrate, ci au fost dãruite în semn de multumire. Racla cu moastele Sfintei a fost transportatã cu o corabie pe Marea Neagrã pânã la Galati, însotitã de trei mitropoliti greci. De aici a fost adusã la Iasi într-un car cu boi, înconjuratã de o multime de clerici si credinciosi. Întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam si de episcopii de Roman si Husi, moastele au fost asezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfintii Trei Ierarhi”. Rãmânând neatinse dupã incendiul din 26 decembrie 1888, au fost mutate în Catedrala Mitropolitanã, unde odihnesc si astãzi”, noteazã jurnalistii de la ziarul “Lumina”.
