NECAZ…Un incendiu le-a distrus casa si agoniseala de o viatã, dar în ciuda necazului, membrii familiei Florea, din Chitoc, încearcã sã îsi refacã viata, cãrãmidã cu cãrãmidã. Cu sotul plecat în strãinãtate, Monica Florea, se confruntã cu o situatie gravã. Nu stie dacã la iarnã se va putea muta din bucãtãrioara înghesuitã, în care locuieste împreunã cu cei doi bãieti. Banii trimisi de sot sunt putini, iar ajutoarele primite au ajuns doar pentru a-si ridica peretii la vechea casã. “Am rãmas doar cu hainele de pe noi dupã ce ne-a ars casa. Sotul meu munceste în strãinãtate, iar lângã mine îi am pe bãietii mei si pe unchiul sotului meu. Dupã incendiu am fost ajutati de foarte multã lume, nu pot spune cã nu, dar mai avem multe materiale pânã sã ne terminãm casa si sã ne mutãm din cãmãruta în care stãm acum”, ne-a povestit Monica Florea. Pentru cei care doresc sã ajute familia sã treacã peste aceste momente grele, o pot face contactându-i la numãrul de telefon: 0769900045.
O familie din satul Chitoc a dat dovadã de o putere incredibilã dupã ce, în urmã cu douã sãptãmâni, un scurtcircuit le-a distrus toatã agoniseala de o viatã. Totul s-a întâmplat foarte repede, ne-a povestit familia. Flãcãrile au cuprins casa la care au muncit atâta vreme, lãsând în urmã doar fundatia si mormane de lemne carbonizate. Flãcãrile au fost atât de mari încât au amenintat si gospodãriile vecine, dar datoritã interventiei pompierilor tragedia nu a fost si mai mare. “Îi multumesc lui Dumnezeu cã focul a început dimineata, când nu era nimeni acasã. Nu îmi imaginez cum ar fi fost dacã eram cu totii în casã. Din câte mi-au spus pompierii, totul a început de la un scurtcircuit, de la o instalatie veche. Din pãcate nu a mai rãmas nimic din casã, iar noi am rãmas doar cu hainele de pe noi si o sperieturã mare. Avem noroc cã avem acum unde sã stãm. Ne-am înghesuit în bucãtãria de varã în care stãtea socrul meu, Dumnezeu sã îl ierte. Dar am pierdut totul. Sotul meu a muncit atâtia ani în strãinãtate sã avem casa noastrã. Aproape 12 mii de euro am bãgat în acea casã si acum nu a mai rãmas nimic din ea”, ne-a povestit Monica Florea. Vestea incendiului a lovit puternic familia, cel mai puternic afectat fiind mezinul familiei, care a aflat de tragedie de la colegii sãi de clasã. “A fost un soc pentru noi toti, vã dati seama. Sotul meu a fost foarte devastat de veste si nu stia cum sã facã sã ne trimitã bani sã refacem casa. Dar Robert, bãietelul meu de 10 ani, a fost cel mai afectat. A aflat de incendiu de la scoalã, era în prima orã. Dupã ce a ajuns acasã, direct în brate mi-a sãrit si m-a întrebat, plângând: “mama ce facem acuma?”. Mã bucur cã bãiatul meu cel mai mare este ajutorul meu. De când s-a întâmplat totul, a fost mereu lângã mine. Si acum munceste cot la cot cu oamenii sã reconstruim casa. Îmi pare rãu cã lipseste de la scoalã, dar el vrea sã fie aici lângã noi”, ne-a mai povestit femeia. Vecinii, care au fost martori la deflagratie, ne-au povestit cã nu au vãzut niciodatã astfel de flãcãri. “Am 63 de ani si nu cred cã am vãzut în viata mea asa vãpaie. Puteai sã auzi cum pocneau lemnele si se vedea cum explodau geamurile termopane. Noroc de pompieri cã focul ajungea si la fânul din curtea lor, dar si la casele noastre”, ne-a povestot o vecinã.
“În douã sãptãmâni terminãm casa, dacã avem destule materiale”
Dupã ce membrii familiei Florea au rãmas doar cu ce aveau pe ei, comunitatea din satul Chitoc a sãrit în ajutorul lor. Din cele spuse de familie, fiecare din sat a contribuit cu câti bani a putut, haine, veselã dar si cu o mânã de ajutor. “Nu am fost lãsati de izbeliste de oamenii din sat. Asa cum noi am ajutat, si oamenii din sat ne-au fost alãturi. Fiecare a pus mânã de la mânã si ne-au ajutat cu bani, haine si cu ce a mai fost nevoie. Sotul si un nepot ne-au trimis si ei bani, iar primãria din Lipovãt ne-a ajutat cu 1500 de lei. Dar, din pãcate, ni se terminã materialele si iarna ne bate la usã. Ne-au ajutat si colegii lui Rãzvan, de la liceul ‘Ion Mincu’. Copiii au pus mânã de la mânã si ne-au ajutat si ei cu 600 de lei. Au venit si aici cu dirigintele lor, Petru Machidon, si ne-au ajutat. Am vãzut cã au distribuit si pe facebook povestea noastrã. Au venit si cei de la curent si ne-au spus cã mai dureazã racordarea, noroc de o vecinã care ne lasã sã folosim curent din reteaua ei pentru a tine frigiderul în prizã. Multumim tuturor celor care ne-au ajutat pânã acum, dar mai avem pânã sã ne revenim”, ne-a povestit Monica. Cu toate cã peretii noii case sunt aproape gata, Constantin Florea, unchiul familiei, povesteste cã mai sunt multe de fãcut si din pãcate rãmân fãrã bani si fãrã materiale. “În douã sãptãmâni terminãm casa dacã avem destule materiale. Din pãcate, rãmânem fãrã ele. Am fost sã vãd cât ne costã tabla pentru acoperis si ne-au spus cã avem nevoie de aproape 4000 de lei. Mai avem nevoie de un palet de BCA, scândurã, geamuri. Astea sunt cele mai urgente.”, ne-a povestit acesta. (Andrei Manolachi)
