INTERVIU… Medicul Ileana Vogel, cel mai activ membru (onorific) al Asociatiei “Solidar”, a venit în vizitã la Vaslui. Împreunã cu membrii ONG-ului, aceasta a împãrtit 35 de ghiozdane pline cu rechizite copiilor din Ghermãnesti si Râsesti si a participat la un spectacol pus în scenã de o formatie din cadrul After School-ului de la Botesti. S-a cântat, s-a glumit si, mai ales, s-au pus la cale proiecte viitoare, care îi va ajuta pe cei nevoiasi sã se integreze mai bine în societate. Pentru cei care nu o cunosc, Ileana Vogel este unul dintre cei mai buni medici ortopezi ai României, care profeseazã însã în strãinãtate. Adicã în Germania, la Frankfurt, acolo unde a si terminat studiile. A intrat în atentia opiniei publice prin diferitele activitãti umanitare la care a pus umãrul, dar si ca medicul care s-a opus reimporturilor de medicamente. Despre starea sistemului de sãnãtate din România, dar si despre cum i se pare Vasluiul, cititi în rândurile urmãtoare. Medicul Ilean Vogel a acceptat sã stea de vorbã cu noi si sã ne povesteascã mai multe despre toate acestea, precum si despre proiectele pe care la are în colaborare cu Asociatia “Solidar”.
Doamna doctor, cum se vede Vasluiul prin ochii dumneavoastrã, ai unui medic care lucreazã de peste 20 ani în Germania?
(zâmbind) Cu ce sã încep? Cu lucrurile pozitive sau cu cele negative? Hai sã încep cu cele bune. Ce m-a surprins plãcut, a fost curãtenia de aici. E cel mai curat oras din câte am vãzut în viata mea. Si vã spun foarte sincer cã am fost în multe orase din lume. Frankfurt, spre exemplu, e foarte murdar la ora actualã. De asemenea, oamenii îmi par mai linistiti, nu sunt atât de stresati precum în marile orase…
Apropo de lucrul acesta, nu stiu dacã ati aflat, dar în perioada aceasta circulã un material, realizat de un jurnalist de la Kanald, în care se spune cã Vasluiul e unul dintre cele mai periculoase orase din tarã…
Nu cred. Dupã cum am vãzut eu pe strãzi, e foarte multã liniste. Nu doar curãtenie. Gãsti de cartier sunt, dar nu cred cã aici. În Germania, da, sunt diverse gãsti, în functie de nationalitate. Sincer vã spun, mie mi-ar fi mai fricã sã umblu noaptea pe strãzile din Frankfurt decât în Vaslui… Însã ce m-a socat pe mine aici a fost cã, cel putin în mediul rural, copiii, când primesc un cadou, nu stiu sã se bucure. La început nu am înteles ce se întâmplã, de ce nu reactioneazã. Dar dupã ce începi sã interactionezi cu ei, începi sã-i întelegi. Preiau din frustrarea pãrintilor, din supãrãrile lor, cã nu au tot ce le trebuie. Sã nu stii sã te bucuri la vârste fragede e foarte trist. Uite, un alt lucru care m-a bucurat aici, a fost cã am vãzut cã fondurile europene au fost foarte bine folosite. Si când spun asta, mã refer în special la After School-ul de la Botesti, unde am fost zilele trecute, si care m-a impresionat foarte tare. Acolo au persoane care se ocupã de ei, îsi fac temele, primesc o masã caldã si sunt îndrumati spre diverse pasiuni, în functie de îndeletnicirile fiecãruia. Dar cel mai important e cã toate acestea îi fac pe copii sã aibã o zi bine compartimentatã. Asta e prima parte importantã din viatã înainte de a intra în câmpul muncii. Dacã toatã ziua stai si n-ai ce face, nu ai o structurã a zilei cu care sã te obisnuiesti, iar apoi nu ai cum sã intri în câmpul muncii sau îti vine extrem de greu sã te integrezi în acest câmp. Când am vãzut cã, în patru luni, ei au creat o adevãratã orchestrã, care cântã absolut superb, nu mi-a venit sã cred. În Germania ar fi scârtâit putin la vioarã si atât. În patru luni nu învãtau mai nimic. Dar, cum vã spuneam, asta înseamnã sã îti pese cu adevãrat si sã folosesti cum trebuie fondurile europene.
Stiu cã în cadrul acestei campanii, ati oferit si consultatii medicale. Ce cazuri v-au impresionat cel mai mult?
În afara cazurilor medicale, m-a impresionat, sâmbãtã, când am fost în vizitã la After School-ul de la Botesti, o fatã care a venit si mi-a dat o ciocolatã. Ea venise sã ne ofere, împreunã cu o altã fatã, un mic recital. Eu nu am fãcut nimic pentru ea. Dar ea a simtit sã îmi ofere ceva. M-a lãsat fãrã cuvinte, nu stiam cum sã reactionez. Apoi, un alt caz care m-a impresionat a fost cel al unei fete cu jumãtate din mânã amputatã, iar cealaltã era arsã complet. Mi-a spus cã în urmã cu opt ani i s-au fãcut mãsurãtori pentru o protezã. Când credeti cã a primit-o? Acum câteva sãptãmâni. Culmea, poteza avea mãsurãtorile fetei de acum opt ani, iar la momentul actual ea are 20 ani. Vã dati seama cã i-a fãcut rãni. Nu o poate purta. Ea trebuie încadratã într-un grad de handicap si ajutatã, atât din punct de vedere financiar, cât si moral. Si un alt caz care mi-a rãmas în minte este cel al unei fete pe care am întâlnit-o în 2015, când am venit prima datã în Vaslui. Am întâlnit atunci o fatã care doar zâmbea, nu vorbea deloc. Mi-am dat seama cã are o problemã si am început sã cercetãm. Am stat de vorbã cu pãrintii, cu profesorii, pentru cã ea era la o scoalã normalã, în clasa a III-a, iar cu ajutorul Asociatiei “Solidar”, fata a fost adusã la Vaslui, la o scoalã ajutãtoare. Acum am înteles cã a fãcut progrese mari si cã e bine.
Cã tot vorbim despre cazuri medicale, cum se vede din afarã starea sistemului de sãnãtate din România?
Eu cred cã scandalurile din ultima perioadã nu au apãrut din întâmplare. Se sparge <<puroiul>>, cum s-ar zice. Nu cred cã vor mai fi foarte multe scandaluri. Pe de altã partã parte, pacientii încã nu constientizeazã care sunt drepturile si obligatiile lor. În loc sã se alieze cu medicii, cu sistemul medical, luptã împotriva sistemului. Nu cred cã se pune problema banilor. Cred cã mai degrabã sunt folositi prost. Iar Hexi Farma e cel mai bun exemplu, pentru cã au fãcut economie la un dezinfectant, dar au cauzat nu stiu câte infectii, care au dus la decese. Oamenii din Ministerul Sãnãtãtii trebuie sã înteleagã cã dacã pe de o parte faci economie, pe de altã parte dai ajutor social, ajutor de handicap, indemnizatie de însotitor, plus cã nu mai poate sã facã parte din câmpul muncii. Astfel cã, dacã sistemul de sãnãtate stã prost, si PIB-ul tãrii scade cu 3-4 procente.
Ce pãrere aveti despre campania împotriva vaccinãrii copiilor?
Problema trebuie vãzutã putin diferentiat. Nu poti sã spui din start cã toatã lumea trebuie sã facã toate vaccinurile si cã sunt unii care nu trebuie sã facã niciunul. Nu e bine sã te pozitionezi în extreme. Dar sunt anumite vaccinuri care sunt foarte bune, utile, si care trebui sã fãcute. În tãrile din Europa, schemele de vaccinare sunt foarte diferite. În multe tãri, vaccinarea nu e obligatorie, spre exemplu Germania. În Franta, doar anumite vaccinuri sunt obligatorii. DTP (difterie-tetanos-pertusis) este un vaccin foarte bun si pe care, dacã nu-l faci, poti chiar sã si mori. În România, si cel pentru Hapatitã B ar trebui fãcut, pentru cã incidenta cazurilor cu aceastã infectie este mare. Însã în Germania, nu l-as pune obligatoriu, pentru cã incidenta este foarte micã. Totodatã, în România, vaccinul contra rujeolã-oreion-rubeolã (ROR) este foarte bun, pentru cã a redus ratele foarte mult. Cel antipneumococic, însã, nu-l vãd decât util decât dacã copilul are o problemã de sãnãtate majorã. Adicã, din punctul meu de vedere, nu trebuie sã luãm o schemã de vaccinare si sã o aplicãm, trebuie sã explicãm pãrintilor pentru ce e bun fiecare vaccin si sã vedem, de asemenea, factorii de risc. Problema e cã la ora actualã nu se gãsesc decât vaccinuri hexavalente, unde sunt toate sase vaccinurile la un loc. E foarte greu sã gãsesti numai un vaccin sau douã. Din pãcate, si în Germania se gãsesc foarte greu. Plus cã apare problema importurilor. Dar, ca sã concluzionez, eu as spune clar: <<da, sunt pentru vaccinul difterie-tetanos-pertusis, însã restul vaccinurilor le consider optionale>>.
Revenind la colaborarea dumneavoastrã cu Asociatia “Solidar”, stiu cã trimiteti destul de des ajutoare în Vaslui. Cum reusiti acest lucru?
Am colaborat cu Crucea Rosie Germanã, dar si cu oameni simpli care stiu cã fac asta, vin si le aduc la mine, iar eu le trimit în tarã. La început a fost putin greu sã îi conving pe oameni sã facã donatii, pentru cã exista acea teamã cã nu stiau dacã chiar acestea ajung unde trebuie si nu sunt ulterior vândute, însã am oferit transparentã si le-am arãtat exact, cu dovezi (fotografii, filmulete, chitante etc.) cã de toate lucrurile donate de ei se bucurã oameni nevoiasi, care au cu adevãrat nevoie. Ceea ce face domnul Ionel Popa (n.r. presedintele Asociatiei “Solidar”) e foarte important pentru cã vorbim de puterea exemplului. Când vezi numai lucruri negative în jur, e foarte bine ca cineva sã-ti arate partea plinã a paharului. Oamenii trebuie sã vadã cã oricât de deznãdãjduiti sunt, existã o sperantã, existã cineva cãruia îi pasã de ei.
În încheiere, as vrea sã ne spuneti ce proiecte de viitor aveti în ceea ce priveste aceastã colaborare.
Îmi doresc sã extindem colaborarea cu Crucea Rosie si sã trimitem mai multe ajutoare în Vaslui. Însã, vãzând ce bine cântã copiii de la After School-ul din Botesti, vã mãrturisesc cã mã gândesc foarte serios sã îi duc în Germania sã concerteze. Da, pe toti cei 18 membri. Mi-au plãcut foarte mult si vreau sã vadã altã tarã. Vreau sã contribuim la educatia lor, mai ales cã noi chiar putem face asta, primim fonduri pentru integrare europeanã.
