AMENINTÃTOR… În mandatul care a acoperit de rusine Episcopia locului, PS Corneliu a fãcut fapte care, dacã ar fi scoase la ivealã, ar întregi portretul unui individ sinistru, care a distrus tot ce i-a iesit bun în cale, în întinsul Eparhie. Iatã, de pildã, cum, la câteva zile de la moartea Episcopului Ioachim Mares, PS Corneliu a amenintat cã dã foc la 14 mii de volume, apartinând defunctului ierarh, dacã nu vine cineva sã ia cãrtile, care îl incomodeazã. Acele cãrti însemnau un proiect de suflet al PS Ioachim, pentru o mare Bibliotecã a Episcopiei Husilor. Trezindu-se stãpân peste tot si toate, Corneliu s-a uitat scârbit la lucrãrile între care se afla, de pildã, Cronica completã a Episcopiei Husilor, în câte 3 – 4 exemplare, dar si alte scrieri de mare însemnãtate. „Au venit cei din familia Episcopului Ioachim si le-au luat, ce erau sã facã?!”, confirmã, dezamãgit, bibliotecarul Constantin Donose, cel pe care PS Ioachim Mares îl chemase sã aseze în ordine toate cãrtile.
„Acesta este nucleul marii Biblioteci a Episcopiei Husilor”, spunea, cu bucurie, Ioachim Mares celor care îl întrebau de ce adunã atâtea cãrti extrem de valoroase. Multe erau ale sale, strânse cu multã pasiune de-a lungul timpului, iar unele le primise de la un prieten bun, profesor de istorie, de la Bacãu. Dupã ce transformase o ruinã într-un Muzeul Eparhial de exceptie, iar din Mãnãstirea ”Schimbarea la fatã” fãcuse o bijuterie pentru suflet, Episcopul Ioachim mai avea un vis: sã facã o Bibliotecã mare si cu lucrãrile consistente, pentru îmbogãtirea culturii locale. L-a chemat pe bibliotecarul Constantin Donose sã punã ordine în toate cãrtile strânse de-a lungul vremii. Trei luni a muncit Constantin Donose, ca sã rânduiascã toate scrierile si spune cã i-au trecut prin mânã atunci lucrãri care ar fi reprezentat adevãrate comori pentru cultura localã. „Erau cam 14 mii de volume. I-am gãsit si teza de doctorat a Preasfintitului. Voia sã facã o Bibliotecã mare, demnã de o Episcopie precum cea a Husilor. Mi-a spus cã aceste cãrti sunt doar nucleul. Le-am asezat pe toate timp de trei luni. L-am chemat sã mã ajute si pe un alt coleg, cã erau multe. Era o muncã frumoasã, mai ales cã vedeam lucrãri exceptionale, precum scrierile lui Ghibãnescu „Surete si Izvoade”, „Ispisoace si zapise”, Cronica completã a Episcopiei Husilor, cel putin 6 – 7 editii din Vietile Sfintilor, lucrãri de lux, si multe altele. Mi-a pãrut rãu cã nu a mai apucat Preasfintitul sã îsi ducã proiectul la bun sfârsit. Si am pierdut si cãrtile”, spune bibliotecarul Donose.
„Veniti sã le luati de aici, cã eu n-am ce face cu ele, eu le dau foc”
„Nu mai moare odatã mosneagul ãsta”, era auzit spunând mereu PS Corneliu, rãmas stãpân peste bani si decizii, îndatã dupã ce Ioachim Mares a cãzut la pat, grav bolnav. Stia cã urmeazã sã fie pus Episcop, îndatã dupã moartea Preasfintitului Ioachim si dorea functia, dincolo de orice urmã de bun-simt sau consideratie pentru cel care îl tinuse la sân, ca pe propriul copil. La douã zile, spun martorii, dupã înmormântarea Episcopului, PS Corneliu a început sã ia decizii radicale în Episcopie. Primele vizate au fost lucrurile Episcopului Ioachim, care pãreau sã îl deranjeze cel mai mult. A sunat rudele Episcopului abia decedat si le-a spus sã vinã sã ia cãrtile. „Veniti sã le luati de aici, cã eu n-am ce face cu ele, eu le dau foc”, a spus Corneliu, dupã cum relateazã cei care, cu tristete, spun cã asa s-a spulberat unul din proiectele culturale frumoase ale lui Ioachim Mares. „Au venit rudele si au încãrcat cãrtile într-un camion si le-au dus. Ce erau sã facã?! Nu mai stiu unde sunt acele cãrti, dar locul lor ar fi fost într-o Bibliotecã, unde sã le vadã publicul cititor”, spune bibliotecarul Constantin Donose.
