DUREROS… Se împlinesc, în aceastã sãptãmânã, 40 de zile de la decesul celui care a fost specialist de primã clasã în agricultura judeteanã, inginerul Eugen Cain. Avea doar 60 de ani, iubea viata si multe proiecte de viitor în fatã, ne-au spus, cu lacrimi în ochi, sotia, alãturi de fiul si fiica celui plecat dintre noi. Ieri, familia a fãcut o slujbã de pomenire la cimitirul Eternitatea, în prezenta celor mai apropiati prieteni ai inginerului Cain, a oamenilor cu care acesta a lucrat toatã viata sa. Tristã, Sara, nepotica familiei Cain, cea pe care fostul director de la Comcereal o iubea ca pe lumina ochilor, privea în gol si nu întelegea unde a plecat bunu’, nestiind cu cine se va mai juca de acum înainte, în serile calde de varã.
Familia Cain a plâns, ieri, cu lacrimi grele, la slujba de pomenire pentru cele 40 de zile de când s-au despãrtit de cel care a fost sot, tatã, bunic, coleg si prieten, inginerul Eugen Cain. La prânz, ieri, toti cei care l-au cunoscut, iubit si apreciat pe fostul presedinte al CAP Zãpodeni si fost director general al Comcereal Vaslui, au venit la mormântul sãu, pentru a-i pomeni amintirea peste veci. Eugen Cain a fost un om bun si blând, care iubea pãmântul în care a ajuns acum, cu toatã fiinta sa. „Au trecut 40 de zile si pot spune cã ne este foarte dor de tatãl, sotul si bunicul nostru iubit. Ne-a fost si ne este foarte greu fãrã dânsul. Vom pãstra mereu în memorie chipul sãu bun si cald, vorba sa blândã. Ne este dor de el”, ne-a spus Bogdan Cain, fiul fostului director. Eugen Cain îsi iubea nepotica la nebunie, îsi dorea sã o vadã mare. „Cu o searã înaintea nefericitului eveniment, am stat cu el la o bere pe terasã si-mi povestea cu mare bucurie de „isprãvile” micutei sale nepoate. Sincer, nu-l vedeam în stare, când vorbea de nepoticã, sã i se prelingã lacrimi de bucurie pe obraz”, îsi aminteste Adrian Porumboiu, cel cu care fostul director a lucrat 17 ani de zile. Sara, sufletul bunicului, se întreabã ades de ce nu mai este bunu’ prin casã. Dar, viata a avut alte planuri pentru fostul inginer. Rãmâne, dincolo de timp, declaratia de credintã a unui om care l-a crescut si format pe inginerul Cain, prof. univ. dr. Constantin Vasilicã, de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicinã Veterinarã „Ion Ionescu de la Brad” Iasi. „Personal, l-am cunoscut pe Eugen în 1981, în al patrulea sãu an de facultate la Agronomie. Mi-am dat seama, atunci, cã si-a ales cu mult discernãmânt, aceastã meserie. A dus o unitate, CAP Zãpodeni, în rândul celor mai importante unitãti din Moldova, înainte de 1989. dupã care a venit la Cerealcom, alãturi de inginerul Ion Manole. Activitatea de glorie a inginerului Eugen Cain s-a desfãsurat la Comcereal, unde a fost director general timp de 17 ani. Acolo, a fost stâlpul si creierul tehnico-organizatoric al activitãtii, la acest mamut al agriculturii din Moldova, care exploata 50.000 de hectare, cu 19 ferme si peste 2.000 de salariati. Numai la grâu, anual, firma Comcereal realiza în jur de 100.000 de tone de grâu, adicã de douã ori mai mult decât consumul judetului Vaslui. Este greu de apreciat contributia enormã pe care inginerul Cain a avut-o la nivelul agriculturii nationale, însã cu sigurantã ar fi trebuit sã beneficieze, în viatã, de o recunoastere a meritelor sale la dezvoltarea agriculturii românesti. A fost un familist convins, s-a cãsãtorit cu o femeie din Zãpodeni, pe care a iubit-o si respectat-o toatã viata. Nu am auzit niciodatã, din discutiile purtate cu Eugen, sã fi avut vreo discutie contrarã cu sotia sa, cã ar fi neglijat-o sau alte lucruri din acestea. Si-a iubit copiii si i-a crescut în spiritul respectului fatã de oameni, de comunitate. Eugen era legat de glie, cu toatã fiinta sa, de aceea cred cã, acum, tãrâna strãmoseascã îl va primi înapoi cu toatã cãldura, ca un om care a iubit pãmântul, la fel de mult cum si-a iubit familia”.
