CERERI…Profesorii vasluieni ar putea începe anul scolar printr-o grevã dacã sindicalistii nu vor reusi sã ajungã la o întelegere cu premierul Mihai Tudose cu privire la rezolvarea neajunsurilor din sistemul de învãtãmânt. Liderii Federatia Sindicatelor Libere din Învãtãmânt (FSLI) vor participa astãzi, 28.08.2017, alãturi de celelalte federatii din învãtãmânt, la o întâlnire cu premierul, cãruia îi vor prezenta principalele nemultumiri ale cadrelor didactice. Sunt opt probleme stringente pentru care cer rezolvare, printre care: necesitatea elaborãrii unei noi Legi a educatiei nationale; programele scolare învechite; subfinantarea sistemului; nedreptãtile la care sunt supusi angajatii din educatie – existã pensionari cu pensie sub 1000 de lei, desi au 43 de ani vechime, asta în timp ce alti salariati din alte domenii ies la pensie la 43 de ani cu pensii speciale uriase; cresterea salariilor cu un procent mai mic decât cel promis etc.
Potrivit unui comunicat de presã publicat de FSLI, cele opt probleme majore care tin învãtãmântul pe loc sunt urmãtoarele:
1. Necesitatea adoptãrii unei noi legi a educatiei. Conform Programului de Guvernare PSD – ALDE, cea mai asteptatã lege de cãtre elevi, cadre didactice si pãrinti, este Legea Educatiei Nationale. Un act normativ realizat cu responsabilitate si supus dezbaterii publice va rezolva cea mai mare parte a problemelor cu care se confruntã de mai bine de 20 de ani sistemul de educatie din România. Care este graficul elaborãrii, dezbaterii publice si adoptãrii acestei legi?
2. Programele scolare sunt învechite si neadaptate cerintelor de pe piata muncii. Elevii nu sunt pregãtiti sã facã fatã provocãrilor din plan profesional si nici mãcar pentru a-si gestiona singuri viata. Din cauza programelor, sistemul de educatie este axat pe partea teoreticã, mai putin practicã, iar programul elevilor este sufocant, încetinind dezvoltarea acestora. În opinia noastrã, programele scolare trebuie sã fie regândite din temelii; ele trebuie adaptate la cerintele reale ale pietei muncii. Când va lua Guvernul României o asemenea decizie, asteptatã cu interes de milioane de elevi, de pãrintii acestora, de cadrele didactice, dar si de mediul economic, care se plânge de slaba pregãtire a absolventilor de învãtãmânt?
3. Subfinantarea educatiei plaseazã scolile din România într-un alt secol. Lipsa dotãrilor în cele mai multe dintre unitãtile de învãtãmânt accentueazã si mai mult starea precarã a sistemului de educatie. Nu este admisibil sã existe scoli care nu au fost reabilitate sau care reprezintã un pericol pentru elevi, pentru cã nu au, de exemplu, autorizatie de functionare din partea ISU. Este de neacceptat, de asemenea, ca în multe dintre scoli sã nu existe laboratoare dotate corespunzãtor, ca grupurile sanitare sã fie aceleasi de zeci de ani sau banala cretã sã fie cumpãratã din banii pãrintilor!
4. Banii câstigati în instantã ajung în buzunarele cadrelor didactice, dupã lungi amânãri. Ni se cere respectarea legilor si a deciziilor din instantã, dar statul cum trateazã aceastã problemã? Conform prevederilor legale, în anul 2017, o parte a salariatilor din învãtãmânt ar trebui sã primeascã sumele restante la drepturi salariale, stabilite prin sentinte judecãtoresti, sume care nu se regãsesc în legea bugetului de stat pentru anul 2017. De asemenea, tot ca urmare a sentintelor judecãtoresti, personalul didactic trebuie sã primeascã sume care reprezintã dobânzi penalizatoare. Pânã în acest moment, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Educatiei Nationale nu au stabilit care este sursa de finantare a acestor cheltuieli si cine trebuie sã facã aceste plãti. În medie, fiecare angajat din educatie ar trebui sã recupereze aproximativ 5.000 de lei. În aceste conditii, solicitãm Guvernului României sã rezolve în perioada imediat urmãtoare aceastã problemã.
5. Cresterea salariilor nete în educatie va fi de 25% în anul 2018, chiar dacã salariile brute ar urma sã fie majorate cu 50%. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, urmeazã sã se aplice prevederile Legii nr 153/2017 privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice. Conform datelor Ministerului Finantelor Publice, începând cu aceeasi datã, se va schimba modul în care vor fi achitate dãrile cãtre stat ale angajatului. Ceea ce înseamnã, cã majorarea cu 50% a salariului brut anuntatã pentru anul viitor, la nivelul salariului net nu reprezintã mai mult de 25%.
6. Modificarea Legii pensiilor. În sistemul de educatie pensia medie este de sub 1.000 de lei, comparativ cu alte sisteme, unde pensia medie este de peste 3.000 de lei. În unele cazuri aceste pensii “speciale” au ajuns sã fie mai mari decât veniturile încasate de angajati. Constatãm cã existã persoane care ies la pensie la 43 de ani, cu o pensie de peste 10.000 de lei, în timp ce pe un profesor, dupã 43 de ani de muncã, statul român îl ”recompenseazã” cu o pensie de 1.500 de lei, întrucât principiul de calcul este diferit fatã de cel aplicat în cazul altor bugetari. Considerãm cã singurul principiu care trebuie sã stea la baza calculului pensiilor din România trebuie sã fie cel al contributivitãtii la fondul de pensii! Dacã nu, atunci cerem pensii speciale si pentru profesori!
7. Calculul incorect al sporurilor. Desi conform H.G. nr/. 38/2017 salariile de bazã s-au majorat, de la data de 1 ianuarie 2017, în medie, cu 15%, calcularea sporurilor, indemnizatiilor prevãzute de art. 3 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2015, cu modificãrile si completãrile ulterioare, nu se face la salariile de bazã majorate de la 1 ianuarie 2017, ci aceste sporuri si indemnizatii sunt calculate prin raportare la salariul de bazã din luna decembrie 2016, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care se cuvin personalului didactic.
8. Renuntarea la costul standard per elev. Atâta timp cât determinarea costului standard se face prin hotãrâre de guvern, la propunerea Ministerului Educatiei, în functie de cuantumul cheltuielilor de personal stabilit de Ministerul Finantelor Publice pentru salariatii din învãtãmânt si aprobat de Parlamentul României, prin Legea bugetului de stat, existenta acestui cost standard nu se justificã. Dacã existã o lege de salarizare dupã care sunt plãtiti toti angajatii dintr-o unitate, indiferent de numãrul copiilor/elevilor din acea unitate, ce relevantã mai are acest cost standard pentru stabilirea cheltuielilor necesare cu salariile?
