DUREROS… A fost mare tristete, ieri, în curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului, din Vaslui. La doar 60 de ani, inginerul Eugen Cain, unul dintre cei care au scris istoria agriculturii pe aceste meleaguri, a fost condus pe ultimul drum de sute de oameni, unii care l-au cunoscut personal, cu care a lucrat în cei 40 de ani de activitate, altii care doar au auzit de el, pe când era în viatã. Regretatul inginer agronom, fost director general al celei mai mai exploatatii agricole private din România, Comcereal Vaslui, Cain a fost plâns de sute de oameni, care nu vor uita niciodatã sufletul sãu blând si generos. La înmormântarea sa – mult prea devreme, pentru cã ar mai fi avut multe de spus în agricultura acestui judet – au venit multi prieteni si cunoscuti, oameni cu care a lucrat de-a lungul anilor. I-am vãzut, în multime, pe Adrian Porumboiu, presedintele grupului Racova, cel care a investit mult suflet si încredere în relatia cu acest specialist de o calitate aparte, pe fostul presedinte al CJ Vaslui, Ion Manole, pe primarul municipiului Vaslui, Vasile Pavãl, fosti sau actuali directori din agricultura judetului. Cu totii au urmãrit, întristati, ceremonialul funerar, în timp ce cuvintele au fost de prisos într-o zi foarte tristã pentru Vaslui.
Eugen Cain a fost înmormântat, ieri, plecând din aceastã lume cu multe regrete si pãreri de rãu. Ar mai fi avut multe de spus si de demonstrat, ca un om care a trãit cu gândul la acest pãmânt însetat al Vasluiului, însã pasiunea sa pentru agriculturã l-a fãcut sã plece dintre noi mult prea devreme. I-au fost alãturi, pe ultimul drum, sute de fosti colegi, prieteni si cunoscuti, oameni care au dorit sã-i transmitã faptul cã l-au apreciat pentru ceea ce a fãcut, au învãtat din ceea ce le-a predat omul si specialistul Eugen Cain. A fost cald, ieri, ca si în ziua în care inginerul Cain a plecat pe câmpuri, pentru ultima datã, sã vadã viitoarea recoltã de porumb si floarea soarelui. Este adevãrat, nu a fost canicula din ziua fatalã de duminicã, însã toti cei care au venit pentru a-l conduce pe ultimul drum au spus cã Dumnezeu i-a dat acestui om aparte o bunãtate rar întâlnitã, cu un soare pe care acesta îl împãrtea cu toti cei din jurul sãu. Tãcuti, aproape fãrã cuvinte. Asa i-am vãzut pe toti fostii subordonati de la Comcereal, cei cu care Eugen Cain a lucrat în ultimii 17 ani de viatã. I-am vãzut printre cei veniti la procesiunea funerarã pe fostii directori care, odinioarã, conduceau agricultura Vasluiului, fie cã ne referim la Vasile Strungaru, Toader Dima, Ion Manole si multi, multi altii. Inginerii care, înainte de 1989, demonstrau cã la Vaslui se poate face agriculturã de performantã, într-o zonã sãracã. L-am vãzut, destul de trist, si pe presedintele grupului de firme Racova, Adrian Porumboiu, cel care se consulta în toate problemele legate de agriculturã cu acest specialist recunoscut în toatã România. Familia Cain, tristã si îndureratã, a stat si ea la cãpãtâiul celui care a fost bunic, tatã, sot si prieten o viatã întreagã. Pãrintele Vasile Pârcãlabu, cu vocea stinsã, a reamintit ce a însemnat Eugen Cain pentru judetul Vaslui. „Toti cei care l-au cunoscut pe domnul inginer Cain au rãmas fãrã cuvinte, de duminicã încoace, dupã ce au auzit de trecerea în nefiintã a acestui specialist fãrã egal. Domnul Cain a diriguit agricultura vasluianã, în ultimii 35 de ani, a început ca tânãr inginer la Zãpodeni, a urcat toate treptele ierarhice ale timpului, pânã la functia de presedinte de CAP, iar dupã 1990 a condus firma Comcereal. A fost un om bun si este o vorbã la noi la români care spune cã oamenii aruncã mereu în pomul care rodeste. L-au cunoscut pe inginerul si omul Eugen Cain o multime de oameni din acest judet, pentru cã si-a pus amprenta peste tot pe unde a fost. Bun la suflet, bun specialist, Eugen nu vorbea mult, dar cuvintele sale erau drese cu sare, cum spune românul. Inima sa a încetat sã mai batã, dupã o zi în care fusese pe câmp sã vadã recoltele, gândindu-se cã va obtine recoltã bunã, ca sã-si achite datoriile. Dumnezeu sã te ierte, Eugene!”, a spus pãrintele Pârcãlabu.
O declaratie pentru o viatã de om: „A iubit glia de pe aceste meleaguri, iar tãrâna îl va primi acum cu cãldurã”
Fostul profesor al regretatului Eugen Cain, prof. univ. dr. Constantin Vasilicã, de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicinã Veterinarã „Ion Ionescu de la Brad” Iasi, a explicat foarte clar modul în care fostul specialist si-a pus amprenta asupra acestei zone a României. „Ne întrebãm, în aceste momente triste, cum de acest musafir nepoftit, care este Moartea, îsi alege clientii. Personal, l-am cunoscut pe Eugen în 1981, în al patrulea sãu an de facultate la Agronomie. Mi-am dat seama, atunci, cã si-a ales cu mult discernãmânt, aceastã meserie. A dus o unitate, CAP Zãpodeni, în rândul celor mai importante unitãti din Moldova, înainte de 1989. dupã care a venit la Cerealcom, alãturi de inginerul Ion Manole. Activitatea de glorie a inginerului Eugen Cain s-a desfãsurat la Comcereal, unde a fost director general timp de 17 ani. Acolo, a fost stâlpul si creierul tehnico-organizatoric al activitãtii, la acest mamut al agriculturii din Moldova, care exploata 50.000 de hectare, cu 19 ferme si peste 2.000 de salariati. Numai la grâu, anual, firma Comcereal realiza în jur de 100.000 de tone de grâu, adicã de douã ori mai mult decât consumul judetului Vaslui. Este greu de apreciat contributia enormã pe care inginerul Cain a avut-o la nivelul agriculturii nationale, însã cu sigurantã ar fi trebuit sã beneficieze, în viatã, de o recunoastere a meritelor sale la dezvoltarea agriculturii românesti. A fost un familist convins, s-a cãsãtorit cu o femeie din Zãpodeni, pe care a iubit-o si respectat-o toatã viata. Nu am auzit niciodatã, din discutiile purtate cu Eugen, sã fi avut vreo discutie contrarã cu sotia sa, cã ar fi neglijat-o sau alte lucruri din acestea. Si-a iubit copiii si i-a crescut în spiritul respectului fatã de oameni, de comunitate. Eugen era legat de glie, cu toatã fiinta sa, de aceea cred cã, acum, tãrâna strãmoseascã îl va primi înapoi cu toatã cãldura, ca un om care a iubit pãmântul, la fel de mult cum si-a iubit familia”, a spus profesorul Constantin. În tãcere, cortegiul funerar a plecat spre cimitirul Eternitatea, masina mortuarã fiind plinã de zeci de coroane de flori. Trist este cã întregul cortegiu a trecut prin fata casei în care Eugen Cain si-a trãit o mare parte din viatã, ca si un specialistul agronom si-a luat rãmas bun de la tot ce a trãit în viatã, prin acest ultim gest.
