Podiș e un sătuc care face parte dintr-un sat mai mare: Solonț. Un cătun așezat pe deal. Locuitorii din Podiș sunt norocoși, susține viceprimarul Lucian Rotaru: „Soarele aici iese prima dată, la ei, nu sunt inundați când plouă, au aer curat și pădurea aproape.”
Am venit în Podiș ca să o căutăm pe Elena, mama lui Charles. Cine e Charles? Un tânăr de 26 de ani, care trăiește în SUA, știind despre sine că e născut în România și dat spre înfiere.
Își dorește cu ardoare să-și cunoască familia naturală, rămasă în țară. În dosarul de adopție erau puține date, de fapt mai nimic în afară de ziua și locul nașterii sale și numele mamei. Mai aflase că ea locuise, în tinerețe, în județul Buzău. Descoperind pe facebook că asociația The never forgotten Romanian children (Copiii niciodată uitați ai României) îi ajută pe tinerii adoptați în străinătate să-și găsească familia, a lansat un apel.
„Dintotdeauna mi-am dorit să îmi cunosc și familia biologică, însă puținele date pe care le dețin nu m-au convins să încep această căutare. Recent, cu ajutorul acestei pagini, sora mea s-a reunit cu familia ei biologică din Bacău. Din acel moment am început să sper că având ajutorul vostru poate voi reuși să îmi găsesc mama și restul familiei. Apelez la toți și vă rog să distribuiți această postare”, scria Charles.
Despre mama lui Charles, asociația avea indicii că ar putea locui în Solonț, așa că ne-am dus să o căutăm în Solonț. Și am găsit-o. Înduioșată de amintirea băiețelului la care a renunțat, cu lacrimi în ochi, femeia a mărturisit că nu era căsătorită când l-a născut pe Charles.
„A luat copii și din Moinești”
Situația ingrată în care se afla, sărăcia, presiunile familiei au determinat-o să cedeze și să-și dea consimțământul.
„Adopția a fost pusă la cale de mama mea și de Alexandra, o femeie din Buzău care umbla prin sate și căuta copii care puteau fi înfiați. A luat copii și din Moinești, și de la Căliman… Ea a convins-o pe mama. Mi-a dat 80 de milioane și am semnat.”
Valentin, fiul Elenei, care a ascultat în tăcere până acum, intervine: „Nu știi cât ți-a dat, ai zis că era o sacoșă cu bani. I-ai numărat?”
„Crezi că eu mai țin minte? Mi-a dat niște bani, erau mulți”, spune Elena.
Aici, în Podiș, familia are trei căsuțe din paiantă.
”În prima locuiesc mama și tata, în cealaltă eu și fratele meu, Ionel, iar în a treia, sora mea și Gabriel, băiețelul ei”, ne explică Valentin, care a împlinit 19 ani.
„Mai am o fată, Maricica, măritată în Onești, pe Gabi, plecată în Spania, și pe Neluțu, care e la casa lui, în Tg. Ocna”, povestește Elena. Susține că Charles e cel mai mare dintre copii.
„Tare aș vrea să vină acasă, să se întoarcă aici. Îmi pare rău, sper să mă ierte”, spune Elena.
„Nu merită, intervine o vecină, cu patimă. Nu meriți! Nicio mamă, oricât de greu ar duce-o, nu trebuie să-și dea copiii!”
Încremenită, Elena ascultă reproșul, apoi, încercând să nu plângă, repetă: „Mama mea a pus totul la cale.”
Îi promit că numărul de telefon al lui Valentin va ajunge, prin intermediul asociației, la Charles. Femeia nu are putere să-i privească pe cei care s-au adunat în jurul ei. Se uită în zare și spune: „Poate, totuși, va veni…”
