„Mi-e cald, nu mai pot… Când plecăm?“, îi repetă într-una mamei sale o fetiţă internată la Spitalul de Copii. Am pus termometrul nostru profesional cu un capăt în salon, iar cu unul afară, pe sub geam: 33,1 grade „IN“ şi 38,9 grade „OUT“. Cele 33 de grade Celsius din salon sunt însă percepute în realitate, din cauza indicelui de confort mărit de umiditatea specifică interiorului, aproape ca temperatura de afară. Pacienţii – copii, oameni în toată firea sau bătrâni – se plimbă ca nişte stafii pe lângă pereţi, negăsindu-şi locul în vipia ca de Iad. Aparate de aer condiţionat nu sunt în saloanele copiilor, iar curentul prin geam şi uşă nu ajută la nimic. La „Recuperare“ am găsit şi unele saloane cu aer condiţionat, dar aparatul era ţinut închis. „E mai bine aşa. Ne trage răceala la plămâni“, ne-a explicat o pensionară, sub privirile aruncate pieziş ale colegelor de salon ude leoarcă.
În această perioadă, bolnavii internaţi în spitalele ieşene nu se mai luptă doar cu afecţiunile care i-au adus la spital, ci şi cu căldura sufocantă care a trecut de mult timp de zidurile spitalelor şi a ajuns până în saloane. Deşi unele unităţi medicale au dotat unele saloane cu aparate de aer condiţionat, acestea nu sunt folosite întotdeauna de pacienţi, din diverse motive. Teama celor mai în vârstă de „răceală la plămâni“ sau de alte afecţiuni care le-ar putea influenţa starea de sănătate şi aşa şubredă îi face pe aceştia să se mulţumească cu temperatura din salon, aşa cum o fi ea, sau cu alte metode clasice de răcorire. În alte părţi, însă, efectiv te fierbi în saloane. Mai ales dacă nu te poţi ridica din pat.
30 de grade înăuntru, ca 35 de grade afară
Să începem cu unde era mai bine: la Recuperare.
