MISTER… Moarte suspectã la Zãpodeni. O tânârã mãmicã, în vârstã de aproape 30 ani, a murit sãptãmâna trecutã în urma unor complicatii medicale apãrute la ficat. Ancuta Diaconu fusese diagnosticatã cu varice esofagiene, o afectiune care apare de regulã în cazul cirozei hepatice. „Stia cã e bolnavã, dar nu a avut deloc grijã. Se <<trata>> cu alcool. Bea o tãrie si îi amortea durerea”, a povestit soacra femeii. De cealaltã parte, familia acesteia spune cã totul i se trage de la desele bãtãi pe care sotul si soacra i le aplicau. „Se îmbãtau si o bãteau. Sãraca, se întorcea la el pentru se gândea la copilasii ei, nu voia sã creascã fãrã tatã, asa cum a crescut ea”, a spus mama Ancutei. Pentru a stabili împrejurãrile în care s-a produs decesul, Politia a început o anchetã în acest caz. „S-a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpã, urmând ca solutia sã fie datã prin intermediul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Vaslui”, a precizat purtãtorul de cuvânt al Inspectoratului de Politie Judetean.
Ancuta Diaconu a ajuns la spital în noaptea zilei de 24 iulie. „Ziua a fost la noi la grãtar. A zis cã nu poate sã bea nimic, cã o dor toate tot corpul. <<Mamã, ce te doare?>>, am întrebat-o. <<Mamã, nu stiu>>. A plecat bucuroasã, mi-a fãcut din mânã, iar spre searã, a luat-o salvarea. M-a sunat ginerele meu noaptea, nu i-am rãspuns, cã dormeam. Luni dimineatã, m-am dus la Vaslui sã fac niste cumpãrãturi si am sunat-o sã vãd ce s-a întâmplat. Mi-a zis cã e la spital. Era constientã, dar vorbea foarte încet. Nu am înteles concret ce s-a întâmplat si m-am dus sã o vãd. Am întrebat o asistentã de ea si mi-a zis cã e intubatã si cã nu pot sã intru sã o vãd. Ne-a spus sã îi cumpãrãm câteva lucruri necesare în spital, precum pijamale si servetele umede. Am fost si am cumpãrat, iar apoi am plecat acasã, spre searã a sunat-o sora mea si i-a zis cã nu se simte bine si cã nu mai poate sã vorbeascã, pentru cã trebuie sã îi punã tuburile. A intubat-o. Medicii au bãgat-o, din nou, la aparate si au sedat-o. Mi-au zis cã avea varice esofagiene, care i se spãrseserã. I-au bãgat un furtun în stomãcel, cu douã pungulite, ca sã-i tragã tot sângele si sã-i opreascã sângerarea. Marti am plecat iar la ea, când am intrat înãuntru, tot asa era: sedatã. Medicul mi-a spus sã mai astept. M-am dus si miercuri si joi la ea, dar starea era la fel. Vineri, când sã ajung aproape de spital, m-a sunat ginerele si mi-a zis cã i-a scãzut tensiunea la 5. Dupã douã minute, mã sunã iar si îmi spune <<gata, am pierdut-o pe Ancuta, a murit>>. Am început sã tip, nu stiam ce e cu mine. Am ajuns în câteva minute la spital. Era si el. Atât i-am zis <<Costel, unde mi-e fata? Ce i-ai fãcut?>>. El plângea, nu a zis nimic. Am sunat la interfon, am zis cã sunt mama Ancutei Diaconu, ce s-a întâmplat cu ea? Mi-a rãspuns <<Mamã, cu pãrere de rãu, fata e decedatã>>. Când am auzit, am început sã tip si sã mã bat cu pumnii în cap. Si unde îmi gãsesc fata? Mamã, duceti-vã la Reanimare. M-am dus, iar acolo mi-au zis cã nu au nicio decedatã. Asta se întâmpla la 13:30. Apoi m-am dus la morgã, dar nu am gãsit-o nici acolo. Am avut noroc cã a iesit o asistentã de la Maternitate, cu o doamnã doctor, am întrebat-o de ce mi-a zis sã mã duc la morgã, cã nu e, iar apoi mi-a arãtat sora mea, printr-o cãmãrutã mortuarã, cã era acolo. De ce mi-au zis la 13:30 cã era moartã, când la ora 15:00 era caldã. De ce m-au mintit? Mi s-a spus cã jumãtate de orã au resuscitat-o. Acum am solicitat sã îmi arate pe camerã la ce orã au scos copilul din salon si dacã l-au resuscitat jumãtate de orã, asa cum au zis”, a povestit mama Ancutei.
Doi copii, de opt si de sase ani, vor creste fãrã mamã
Aceasta este de pãrere cã boala fetei ei se trage de la bãtãile dese pe care i le aplica sotul si soacra: „Duminicã, când a luat-o salvarea, nu a bãtut-o, însã i s-a tras din urmã. Acum vreo trei sãptãmâni, tare mi-o mai bãtut-o numai în cap si în spate. Se îmbãtau si o bãteau. Sãraca, se întorcea la el pentru cã se gândea la copilasii ei, nu voia sã creascã fãrã tatã, asa cum a crescut ea. Tatãl ei a murit acum vreo 16 ani, era micã, la scoalã. Pe el, ginerele meu, nu-l judec. Dacã se dovedeste cã ea a murit din cauza bãtãilor, legea sã facã ce trebuie cu el. Dar pentru mine, e suspect modul în care a murit. Medicul de familie mi-a zis cã din varice esofagiene nu se moare, se trateazã. I se trage de la bãtãi. Mie mi-e milã de copii, cã sunt mici, unul are opt ani, iar celãlalt sase ani. Vor creste fãrã mamã. M-as târâi în genunchi si pe coate pentru ei. El n-o sã înfloreascã pãmântul, dar mãcar sã aibã grijã de copii”.
„Ieri au fost sapte politai aici. Mã credeti cã dârdâiam toatã?”
Soacra Ancutei este însã de altã pãrere, spunând cã vinovatã este tânãra mãmicã, pentru cã i-a plãcut sã bea si nu a vrut sã se trateze, desi stia cã e bolnavã. „Mama ei spune cã noi am omorât-o, dar e plecatã cu capul. Nu stie ce vorbeste. Nu vã mint, nora mea a fost o femeie harnicã, a muncit, a avut grijã de copii, nu am ce sã-i reprosez din punctul ãsta. Dar luase darul bãuturii. Când vedea cã o doare câte ceva, bea o tãrie ca sã-i amorteascã durerea. Ea spunea cã o sã moarã ca tatãl ei, mort din cauza unei boli la ficat. Boala a avut-o în ea, a avut varice pe esofag, dar si probleme cu ficatul. Nu a dat importantã. Câteodatã nici nu putea vorbi. O întrebam: <<Ancuta, dar ce ai mamã?>>. Dãdea din cap cã nu poate vorbi. Fuma pe ascuns. Bea dimineata, când ducea copiii la scoalã, câte 50 ml de coniac, dupã-amiazã, iar câte 50 ml. Dar mama ei nu stie. Ne acuzã pe noi degeaba. Ieri au fost sapte politai aici. Mã credeti cã dârdâiam toatã?”, a povestit soacra femeii. Ancuta Diaconu va fi înmormântatã astãzi, în comuna Zãpodeni.
