ANTREPRENOR… Elena Mihãilã, o vasluianca care a lucrat multi ani în Italia, s-a întors acasã si a pus bazele unei afaceri cu totul si cu totul ineditã. Aceasta a accesat fonduri europene prin programul GAL (Grupul de Actiune Localã) si a început sã producã lumânãri decorative: flori, inimioare, îngerasi, brãduti, stelute, iepurasi, ouã de Paste si multe alte modele care mai de care. Din cearã sau din parafinã, sculptate sau fãcute dupã anumite sabloane, pictate sau fãcute cu tehnica servetelului, parfumate sau neparfumate, toate poartã eticheta “Candles&Harmony, made in Vaslui”, la Oprisita, comuna Poienesti. Una dintre lumânãrile care ne-au atras atentia poartã imaginea simbolului vasluian – Stefan cel Mare. Este una dintre primele lucrãri fãcute de aceasta, sculptatã si pictatã manual. Cei care vor dori sã-i vadã produsele si sã achizitioneze, o vor putea face în perioada 18-20 august, când vor avea loc Zilele Culturale ale Vasluiului. Preturile sunt variate, între 2 lei si 50 lei, în functie de greutatea si modelul lumânãrii.
Povestea Elenei Mihãilã într-ale antreprenoriatului începe în urmã cu câtiva ani, pe când lucra în Italia. “Împreunã cu sora mea, am participat la un târg în Italia cu produse hand made din lemn. Desi oamenii aveau reactii frumoase, se vedea cã le plãceau produsele noastre, oamenii nu prea au cumpãrat. Am rãmas cu o bunã parte din ele. Unele le-am fãcut cadou, cã tot venise sãrbãtorile, iar pe altele le-am pãstrat în cutii. Anul urmãtor, mi-a spus o prietenã cã se mai organizeazã un târg. <<Mãi, stii ceva? Eu nu mai particip la niciun târg, nu mai fac nimic>>, i-am rãspuns eu. Lucram la o bãtrânã, dar s-a nimerit sã primesc o ofertã de muncã de la o fabricã de lumânãri. Am refuzat politicos, pentru cã îmi luasem un angajament fatã de bãtrânã. Întâmplarea a fãcut ca la scurt timp, ea sã se facã bine si sã nu mai aibã nevoie de mine. Rãmãsesem fãrã loc de muncã. Eram disperatã, pentru cã eu, dacã nu lucrez, mã îmbolnãvesc, drept dovadã cã perioada urmãtoare am fost foarte bolnavã. Atunci mi-a zis o cumnatã: <<dacã tot nu faci nimic acolo, de ce nu vii acasã sã-ti faci o afacere?>>. I-am zis cã eu idei am foarte multe, dar nu am bani. <<Vin acasã sã fac ce?>>, am întrebat-o. Mi-a zis: <<dar sunt fonduri europene>>. <<Pff, dar cine le acceseazã?>>, am întrebat-o. Mi-a explicat cã nu este foarte greu si cã, dacã altii au reusit, si eu voi reusi. Am discutat cu sotul meu, m-am pus la <<patru ace>>, am luat masina si m-am dus la fabrica de lumânãri cu tupeu. I-am zis patronului de acolo: <<vreau sã-mi deschid o afacere în România, vã rog, spuneti-mi si mie câte ceva dintre tainele acestui domeniu>>. Am fãcut un tur al fabricii si am încercat sã cuprind cu ochii tot ce se putea. Sigur cã nu am putut sã retin chiar tot si m-am mai dus o datã. Nu îmi dãdusem seama unde stãteau boilerele. I-am zis cumnatei mele cã mã apuc de fãcut lumânãri. Am venit în tarã, mi-a zis cã mã ajutã si ea, dar când am ajuns, cumnata mea nu îmi mai rãspundea la telefon. Între timp, ea se îmbolnãvise si era plecatã în Franta la operatie. Asa m-am trezit singurã la Vaslui, unde nu avea cine sã-mi explice ce si cum. Am deschis calculatorul si am început sã mã documentez. Asta se întâmpla anul trecut. Toatã lumea voia banii înainte, iar eu nu aveam bani. Am ajuns la Asociatia Grupul de Actiune Localã “Podul Înalt”, unde am explicat ce vreau sã fac si unde, din fericire, am primit ajutor pentru realizarea proiectului”, a povestit antreprenoarea vasluiancã.
Scoala de lumânãrar” pe internet
Greul de abia atunci a început. “Am avut nevoie de foarte multe documente, pentru cã asa sunt legile la noi. Multã birocratie. Am cãutat în toatã tara o scoalã de lumânãri, dar nu am gãsit nimic. Am dat telefon la Episcopia Husilor: <<Bunã ziua. Sunt Elena Mihãilã de la “Candles&Harmony”, nu vreau sã vã fac concurentã, vreau doar sã aflu care sunt regulile de bazã dupã care se produc lumânãrile, cum se încãlzeste ceara, cum se toarnã si alte detalii ce tin de procesul de productie>>. Mi-au rãspuns: <<doamnã, noi aducem lumânãrile gata fãcute, doar le stampilãm>>. Si atunci nu am avut încotro decât sã fac “scoala de lumânãri” pe internet. Am citit foarte multe articole si am avut norocul sã dau peste echipa magazinului “e lumânãri”, care m-a ajutat în tot ceea ce priveste accesoriile pe care le folosesc în producerea lumânãrilor, de la fitile pânã la coloranti si matrite. Nu este o muncã foarte grea, însã este migãloasã. Spre exemplu, ca sã întelegeti cum se produc lumânãrile: sparg ceara cu ciocanul, iar bucãtile, dupã ce le cântãresc, pentru cã trebuie sã precizez la raportul de productie, le pun în boiler, la topit. Temperaturã de 70 grade, în cazul parafinei. Ceara e mai flexibilã, poti sã o pui si la 60 grade, dar si la 70 grade. Dar este si mai scumpã, un kilogram de cearã costã 27-28 lei, în timp ce un kilogram de parafinã costã între 6 si 8 lei. În acest timp de topire, pregãtesc formele, fixând fitilul. Trebuie sã am mare grijã ca acesta sã fie foarte bine fixat, pentru cã e posibil sã iasã. Apoi, cu o canã specialã, torn ceara în forme. La final, le dau un spray special pentru luciu. În cazul parafinei, de obicei, prefer sã o sculptez, pentru cã, dacã o pun în forme, lumânãrile nu ies cu aceeasi claritate ca la cearã. Sau, dacã nu sculptez, aplic tehnica servetelului. Desfac servetelul în cele trei straturi, iar pe cel cu model îl pun pe lumânare. Peste el, pun foaia de copt, iar apoi pun turbosuflanta, care dã o cãldurã si, astfel, desenul rãmâne imprimat. Însã trebuie sã ai grijã mare, pentru cã e posibil sã strici totul”, povesteste Elena. Aceasta va participa si la Zilele Vasluiului, cu produsele ‘’Candles&Harmony, made in Oprisita’’. “Voi avea un stand în Teatru de Varã, unde îmi voi lua si de treabã. Voi sculpta lumânãri din parafinã, pentru cã eu nu am stare, trebuie sã fac mereu câte ceva, dar vreau totodatã sã arãt oamenilor cum se sculpteazã. Preturile sunt variate, între 2 lei si 25 lei la cele din cearã si între 35 lei si 49 lei, la cele din parafinã, sculptate. Sunt putin mai scumpe pentru cã includ mai multã muncã”, explicã Elena.