ÎN VIZITÃ… “Micuta Picasso” revine în România. Alexandra Nechita, pictorita originarã din Vaslui, ale cãrei tablouri au fost apreciate în întreaga lume, s-a întors acasã. Aceasta va participa la sfârsitul acestui weekend la “Zilele Orasului Slãnic Moldova”, acolo unde va avea o expozitie cu cele mai noi lucrãri. Invitatã în emisiunea “Sinteza zilei”, de pe Antena 3, aceasta a declarat cã e încântatã sã participe la acest eveniment si cã va accepta oricând o implicare a sa într-un program de promovare a talentelor românesti. Ba mai mult, aceasta are în plan sã initieze ea însãsi un astfel de proiect, care “sã aminteascã oamenilor de valoarea artelor. Vreau sã dovedim lumii cã în România existã principii pe nu le gãsesti în multe culturi si care ne sunt specifice doar nouã”, a declarat aceasta.
Tânãra artistã a mai povestit, în cadrul interviului de pe Antena 3, si cum decurge viata sa în America, dupã nasterea fetitei ei, Tevva. “În ultimul timp, m-am dedicat întrutotul ei, nu prea am mai avut timp în care sã lucrez. Am nãscut-o în SUA, dar vorbeste româneste perfect, ascultã muzicã româneascã, mãnâncã mâncare româneascã. Recunosc cã eu mã chinui sã gãtesc, dar mã descurc pentru cã am ajutorul mamei mele. Chiar dacã am plecat când aveam un an din România si nu am nicio amintire de atunci, pentru mine rãmâne una dintre prioritãti sã mentin legãtura cu identitatea mea româneascã. Rãdãcinile mele sunt aici. Eu, cu familia mea, vorbesc numai în limba românã”, a declarat Alexandra Nechita.
Povestea artistei apreciate în întreaga lume
Alexandra Nechita s-a nãscut pe 27 august, în Vaslui, la doar trei luni dupã ce tatãl ei, Niki Nechita, a fugit în Statele Unite ale Americii. La doi ani dupã asta, mama sa, Viorica Nechita, a reusit sã ajungã, alãturi de Alexandra, în California. Atunci a si început sã picteze. Prima expozitie a avut-o la vârsta de opt ani, într-o bibliotecã publicã din Whittier, SUA. La 11 ani vindea tablouri de 100.000 euro. A uimit o lume întreagã si a fost supranumitã “Micuta Picasso”. “Nici mãcar nu stiam cine era Picasso. Doar mã bucuram de ce fãceam si pictam în acest fel pentru cã voiam sã fiu diferitã”, spunea Alexandra pe atunci, într-un interviu acordat celebrei realizatoare de televiziune americane, Oprah. În 1999 a fost selectatã de World Federation of United Nations sã conducã Global Arts Initiative, un proiect care implicã peste 100 de natiuni. A câstigat numeroase premii si titluri de onoare, printre care “Artistul remarcabil al anului: Picturã” Nubreed Synegry of Arts, Lincoln Center, New York, “100 dintre cei mai interesanti oameni”, People Magazine, UNICEF Gift of Songs, New York.
“Summer in Europe”, tabloul care s-a nãscut la Vaslui
Chiar dacã a plecat de la doi ani din Vaslui, Alexandra a revenit deseori în Vaslui, pentru a-si vizita bunicul din partea mamei. Inspirat din aceste vizite este si tabloul “Summer in Europe” (n.r. Varã în Europa). Nu l-a vândut pânã acum si nici nu o va face, spune artista. Asta pentru cã a prins viatã în urmã cu peste 12 ani, pe când se afla în vizitã la bunicul ei din Vaslui. “Îmi amintesc imaginea. Bunica era pe-afarã si bunicul m-a luat în poalã si-a-nceput sã-mi povesteascã. Tinea un pahar de vin rosu între degete. A fost prima datã când m-a luat bunicul în brate”, povestea Alexandra într-un interviu acordat ziarului Jurnalul National. Despre acest tablou, povesteste si istoricul si criticul literar Zoe Dumitrescu Busulenga, într-unul din articole. “O asteptam cu emotie si curiozitate, când a intrat pe usã o fetitã blondã, cam de vreo zece ani, însotitã de pãrintii ei si de, fireste, nelipsitul impresar. Am întâmpinat-o în englezã, presupunând cã toatã mica ei viatã petrecutã în Statele Unite primise pecetea americanã. Si nu micã mi-a fost mirarea si bucuria s-o aud rãspunzându-mi nu numai în româneste, dar si cu un delicios accent moldovenesc din Tara de Sus. Am început o conversatie care a continuat pe tot rãstimpul (din nefericire scurt) al sederii ei în Roma. (…) Mi-a spus, de pildã, cã nu ar accepta niciodatã sã vândã o pânzã care-l înfãtisa pe bunicul asezat pe un scaun, cu ea pe genunchi, încercând sã-i dea sã guste dintr-un pahar cu vinul fãcut de el. Îi tremura glãsciorul de emotie când vorbea despre bunicul pe care veneau sã-l vadã în fiecare varã si cu care fãceau plimbãri pe câmp, prin lanuri. Rod al unei astfel de plimbãri ca si un tablou cu trei capete de floarea-soarelui, de mãrime inegalã, cea mai micã, spunea Alexandra, pãlitã si tristã de despãrtirea de mama ei care fusese ruptã. Am înteles cu ce cãldurã si dragoste privea lumea acest copil genial a cãrui afectivitate se strãvedea prin operã”, povestea Zoe Dumitrescu Busuleanga.
