MOTIVE… Jurnalistul vasluian Cãtãlin Striblea explicã într-un articol pe blogul sãu de ce douã fabrici din Vaslui, Husana si Musette, cautã de luni bune oameni pe care sã-i angajeze, însã nu gãsesc. „Anunturile sunã un pic a disperare dupã cum sunt concepute si mã gândesc cã patronii de acolo chiar asta simt. Este un sentiment rãu sã prinzi o afacere bunã, sã ai cadrul corect si sã nu ai cu cine sã o faci. Stii cã oricât ai încerca, sansele de recrutare sunt mici. Si nu pun asta musai pe seama ajutoarelor sociale. Or fi ele teribil de multe si de avantajoase chiar si la Vaslui sau mai ales acolo, dar alta este marea problemã”, scrie jurnalistul.
Principalul motiv pentru care firmele din Vaslui duc lipsã de muncitori este acela cã „zona este depopulatã. Zeci de mii de oameni care ar trebui sã munceascã acolo (n.e. în Vaslui) sunt plecati. Spania, Italia, Anglia. La sotia mea acasã sunt cinci frati. Doi dintre ei sunt plecati în afarã. Si nu s-ar întoarce nici dacã cele douã fabrici se hotãrãsc sã plãteascã brusc salariul mediu pe economie”, explicã acesta. Iar problema nu o reprezintã banii, ci conditiile de trai pe care le gãsesc în strãinãtate. „Nu e vorba doar de bani. O întreagã generatie a învãtat ce înseamnã munca, respectul fatã de ea si o societatea normalã. Nu au poate cea mai bunã viatã, dar au vãzut cã în cîtiva ani, muncind cinstit, si-o pot face. Acolo unde trãiesc au parte de spitale în care ai încredere, copiii fac scoalã bunã, au autostrãzi, tot ce înseamnã servicii functioneazã impecabil, nimeni nu e nervos si agitat si cu sigurantã nu sunt supusi minciunii zilnice. De ce sã te enervezi în fata unui ghiseu al statului român când poti sã vorbesti cu cel spaniol doar prin internet? De ce sã stai la mila controalelor spãguite de la o sutã de institutii când afacerea ta poate fi controlatã de douã ori pe an sau o datã la doi ani?”, explicã Cãtãlin Striblea.
„Îsi pun mâinile în cap si pleacã”
„Drama cea mai mare este cã aceastã generatie nu se întoarce si nici cea care îi urmeazã. Oamenii au vãzut normalitatea si stiu sã o cântãreascã. Nu mai au rãbdare sã se izbeascã de zidul de pile, relatii si numiri dubioase. Ba, mai mult, uneori se îngrozesc când vãd care dintre fostii lor colegi ocupã acum functii de decizie pe la stat. Îsi pun mâinile în cap si pleacã. De asta nu cred cã cele douã fabrici de la Husi îsi vor gãsi repede muncitorii. Nici cã cele 25 de mii de locuri de muncã din tarã vor fi ocupate. România a pierdut o fortã de muncã uriasã, principala sa fortã de muncã. Generatia celor între 20 si 50 de ani a pierdut jumãtate din membrii sãi si de aici marele dezechilibru pe care îl trãim azi. Lipsa de valori, profesionisti, oameni inventivi si tenace de aici ni se trage. Si e rezultatul cel mai de seamã al acestei clase politice care ne-a tras în jos si ne-a tinut pe loc numai ca sã-si punã incompetenta în frunte”, conchide jurnalistul.
