DOLIU ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL BÂRLÃDEAN Profesorul de matematicã Vasile Tugulea a murit în noaptea de 6/7 iulie, într-un spital din Iasi, la venerabila vârstã de 91 de ani (n.1926). Sute de elevi si de fosti colegi de catedrã sunt îndurerati de pierderea celui mai bun profesor de matematicã al Bârladului, care a trãit destul cât sã-si vadã fostii elevi deveniti oameni realizati si cu multe diplome la activ. La Bârlad existã deja Asociatia Lyceul „Vasile Tugulea”, iar profesorul Maran Tetiva a publicat la înfiintare (2010) biografia acestui renumit profesor bârlãdean. Corpul neînsufletit al profesorului îndrãgit va ajunge astãzi, în jurul orelor 12.00, la capela Cimitirului „Eternitatea” din Bârlad, unde va fi depus, iar la orele 18.30, preotul Mirciu va oficia o slujbã religioasã în memoria lui Vasile Tugulea. Înmormântarea va avea loc duminicã, 9 iulie, la orele 12.30, la Cimitirul „Eternitatea” din Bârlad.
„Cele mai mari satisfactii mi le-au adus însã elevii. Comunicarea fãrã cuvinte profesor-elev suplinea toate mizeriile naturale ale vietii pline de privatiuni ca si mediul irespirabil creat de oamenii partidului, organele de represiune si, de ce nu, de cãtre colegii obedienti sau murdãriti.”, spunea profesorul Vasile Tugulea.
Biografia lui Vasile Tugulea
Domnul profesor Vasile Tugulea este o figurã emblematicã a Bârladului ultimei jumãtãti de secol. Chiar acum, la peste douãzeci de ani de la iesirea sa la pensie (si destui de la retragerea sa definitivã), nu cred cã v-ar fi usor sã gãsiti pe cineva care sã nu-l cunoascã; iar cei care-l cunosc, îl si respectã. Cu toate acestea, domnia sa nu este bârlãdean prin nastere. S-a nãscut la Deleni (unde a si copilãrit, ca orice bãiat de la tarã, pe imas cu gîstele si cu vaca), oricum în apropierea Bârladului (de fapt, mai aproape de Vaslui). Tot acolo a fãcut scoala primarã între anii 1933-1937 (una din acele scoli înfiintate pe vremea când ministru al învãtãmântului era Spiru Haret, în guvernul liberal condus de I. C. Brãtianu) si a obtinut premiul I cu coronitã în fiecare an (si premiile nu se acordau la grãmadã atunci!).
Apoi, în perioada („cumplitã pentru tarã si poporul român, si nu numai”) 1937-1945 a urmat cursurile Liceului „Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui; din nou avea sã fie primul din scoalã la examenul de Capacitate sustinut în 1940.
Aici a studiat matematica cu profesorul Emanuel Gaiu (în clasele I-VII) si cu profesorul Gheorghe Popa (în clasa a opta). Emanuel Gaiu, care era absolvent al liceului „Gh. Rosca Codreanu” din Bârlad, le-a fãcut elevilor sãi cunostintã cu „Gazeta Matematicã” si „Revista Matematicã din Timisoara”, a fost arestat pe motive politice, fiind turnat de un coleg; dupã ce a terminat cu detentia nu a mai fost primit în învãtãmânt si a terminat ca functionar la IRTA” – asa mergeau lucrurile pe vremea aceea, o spun pentru cei mai tineri). Bacalaureatul, cu o comisie ce-l avea presedinte pe Stefan Procopiu, l-a terminat pe locul 5, iar Procopiu l-a remarcat si l-a invitat la Iasi, pentru a studia fizica. Dar n-a fost sã fie asa: s-a înscris în august 1945 la Facultatea de Matematicã a Universitãtii din Bucuresti. Domnul Tugulea a avut prilejul (si privilegiul) de a-i audia pe Victor Vâlcovici, Simion Stoilow, Gheorghe Demetrescu, Dan Barbilian, al cãrui curs de „Teoria grupurilor” era un adevãrat spectacol. Licenta (Examenul de Stat, cum îi spuneau comunistii) a sustinut-o în 1951 cu Gheorghe Vrãnceanu ca îndrumãtor si nimeni altul decât Grigore Moisil ca presedinte.
Profesoratul l-a început la Vaslui
Activitatea de profesor de liceu a început-o tot acolo unde fusese si elev, la Liceul „Mihail Kogãlniceanu” din Vaslui, la 1 septembrie 1949 si de primii ani de meserie se leagã amintiri plãcute (despre profesorii Gheorghe Popa si Traian Brânzei care „l-au crescut”), dar si neplãcute (securitatea îsi fãcea treaba: o elevã de clasa a IX-a, secretara UTM a liceului – de altfel o „elevã mediocrã”, spune dânsul – insista în a-i spune „tovarãse profesor”. „Am repezit-o cât colo, cerându-i sã-mi spunã domnule profesor. Urmarea: am fost chemat la Securitate, unde m-au tinut circa 5 ore într-o camerã goalã cu un taburet si apoi, pe la 9 seara, m-au invitat într-un alt birou unde m-a dãscãlit un tânãr ofiter. A fost primul dus rece pe care l-am primit de la tovarãsi.”).
Atmosfera de teroare creatã de directoarea scolii l-a determinat sã plece voluntar în armatã în 1952; dar armata a însemnat 16 luni petrecute în conditii mizere care prevesteau parcã viata chinuitã ce li se pregãtea tuturor românilor pentru o lungã perioadã de timp. Apoi, în 1953, a fost numit la Scoala Normalã „Vasile Lupu” din Iasi, unde însã nu a putut rãmâne tot din cauza conditiilor grele; o festã a destinului l-a adus în Bârlad unde avea sã fie, pe rând, profesor la Scoala Medie de Fete, Scoala Medie de Bãieti, Complexul scolar (astãzi Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”), Liceul nr. 3 (actualul Grup Scolar „Alexandru Ioan Cuza”). În 1974 a fost solicitat pentru functia de inspector scolar, pe care a îndeplinit-o pânã în 1981; de atunci si pânã la pensionare (1987) a functionat la Liceul (acum Colegiul National) „Gheorghe Rosca Codreanu”, unde, de altfel, a mai avut ore pânã în 2001. În timpul din urmã a mai fost solicitat si a tinut cursuri de matematici economice si la un colegiu particular; rezultatul acestor cursuri îl reprezintã cartea „Matematicã financiarã si statisticã matematicã”, publicatã (împreunã cu Andrei Constantinescu) în 2002 de editura Tehnopress din Iasi. Nenumãrate comisii de bacalaureat au fost conduse de cãtre domnul profesor Tugulea în anii 1964-1980.
Activitate intensã de matematician
Activitãtile complementare scolii (dar legate de ea si de matematicã) l-au atras si chiar i-a fãcut mare plãcere sã participe la sesiuni de comunicãri si referate (pe teme stiintifice si/sau didactice), congrese, întâlniri ale matematicienilor la diferite nivele. Astfel a fost la primul Congres Balcanic al Matematicienilor de la Bucuresti (1956), la Colocviul European de Matematicã privind perfectionarea programelor si didactica matematicii (1968), unde a avut din nou sansa de a asculta prelegeri ale unor mari matematicieni: Pappy, Dieudonné, Onicescu, Haimovici, Miron, Mihoc si altii, la diverse stagii de pregãtire ale profesorilor la Sinaia, Predeal, Brasov, sesiuni nationale (dar si cu participãri din afara tãrii) de comunicãri pe teme de geometrie, probabilitãti, astronomie. A publicat articole în ”Gazeta Matematicã”, seria A (despre teorema lui Lagrange pentru functii derivabile ca un caz particular al teoremei lui Cauchy sau chiar o usoarã polemicã privind discontinuitatea unor functii; Caius Iacob sustinea, într-un curs universitar, cã o functie precum 1/xn ar fi discontinuã în origine, pe când V. Tugulea atrãgea atentia asupra faptului cã nu se poate vorbi de continuitate într-un punct dacã functia nu este definitã în punctul respectiv), precum si în reviste locale: „Scoala Bârlãdeanã”, „Buletinul” editat de Casa Corpului Didactic Vaslui.
(Materialul este realizat de prof. Marian Tetiva – http://asociatiavtugulea.tcc-online.net/)
„Vom simti lipsa OMULUI Vasile Tugulea”
„Am primit cu profundã tristete vestea plecãrii dintre noi a unei personalitãti bȃrlãdene remarcabile, al cãrei spirit autentic, inconfundabil, va rãmâne mereu alãturi de toti cei care l-au cunoscut ca profesor, om de culturã si membru al Academiei Bârlãdene, pe Vasile Tugulea. O structurã moralã de exceptie, îmbogãtitã de o prestantã aparte, profesorul Vasile Tugulea si-a dedicat întreaga viatã studiului matematicii, iar vocatia pedagogicã nativã si dãruirea pentru aceastã disciplinã l-au transformat într-un reper de necontestat în istoria învãtãmântului bârlãdean. Spiritul critic, intransigenta si umorul sãu fin au animat activitãtile culturale si stiintifice care au avut loc în Bârlad, de-a lungul anilor, lãsând o amprentã puternicã pentru generatiile actuale si viitoare. Transmit sincere condoleante familiei, rudelor, prietenilor si tuturor celor care s-au bucurat de Omul Vasile Tugulea si care, de acum înainte, îi vor simti lipsa. Odihnã vesnicã, domnule profesor!”, scrie deputatul PNL, Daniel Olteanu.
Drum bun printre stele, IUBITE PROFESOR!
„Sunt unul dintre miile de bârlãdeni privilegiati de a fi fost contemporan cu marele profesor VASILE TUGULEA. Am avut sansa sã mã aflu de multe ori în preajma titanului matematicii bârlãdene în cadrul unor manifestãri culturale sau scolare. În 2009, pe scena Teatrului „V.I.Popa” am omagiat cu prilejul „Zilei Învãtãtorului ” pleiada celor mai buni pedagogi pe care i-a avut în ultimele decenii scoala bârlãdeanã. A fost un eveniment coplesitor, plin de emotie, recunostintã si pretuire. A tremurat si scena când au urcat dascãli precum domnii Tugulea, Nicola, Darabanã, Cucos, Gohoreanu si multi asemenea. De o modestie rarã, mi-a multumit si mi-a spus cã este extrem de încântat si emotionat cã a fost printre sãrbãtoriti. Apoi, am avut prilejul de a avea câteva lungi si interesante discutii. Informat si ancorat în realitate, de o luciditate si claritate în gândire rar întâlnite, simt critic pozitiv si un umor fascinant, profesorul Tugulea rãmâne pentru noi un model de dascãl complet. Înãltimea stiintificã si culturalã se împletea perfect cu sinceritatea, onestitatea si dragostea pentru profesie si pentru copii. Pentru domnia sa, elevii nu erau categorisiti functie de volumul cunostintelor acumulate la disciplina matematicã, pur si simplu toti erau egali si îi iubea deopotrivã. Si din acest motiv era atât de special domnul profesor Vasile Tugulea. Îmi doresc ca generatiile prezente si viitoare de cadre didactice sã se raporteze la asemenea modele! Drum bun printre stele, IUBITE PROFESOR! Cu respect si imensã pretuire pentru memoria si faptele distinsului profesor VASILE TUGULEA”, scrie si prof. Gabriela Plãcintã – Inspector scolar general al ISJ Vaslui.
