SCRIITOR…Ioan Onel, noul primar al Fruntiseniului, si-a lansat de curând o carte cu “Povesti de la bojdeucã”. Tipãritã la Editura Sfera, aceasta cuprinde o serie de povestiri, care amintesc oricãrui cititor de “Amintirile din copilãrie” ale lui Ion Creangã. “Dacã ar trãi genialul humulestean, si ar citi aceste povesti închipuite si scrise de inimosul învãtãtor, Ioan Onel, s-ar bucura foarte mult. În primul rând fiindcã a îndrãznit, cu talent, sã-i continue povestile sale nemuritoare, întrucât dacã Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Slavici si chiar Titu Maiorescu au avut, în timpul vietii si în posteritate, multi imitatori (continuatori), ramura noastrã de grai strãmosesc moldovenesc, Nicã a lui Stefan a Petrei, n-a avut sau n-a prea avut. Poate si pentru faptul cã mãrcile sale stilistice, crengismele, sãreau atât de iute si de evident în ochi, încât ce l-ar fi urmat si-ar fi pierdut, cu totul, originalitatea si ar fi fost catalogati imediat drept… epigoni! Totusi, învãtãtorul Ioan Onel, de la Grãjdeni de mosia lui, s-a încumetat, asumându-si un risc major, sã preia de la maestru, chiar în casa maestrului, tehnicile oralitãtii, cu pricepere, descoperindu-si suflul epic propriu si imaginatia fabulatorie proprie”, noteazã profesorul Ioan Puflea în introducerea cãrtii.
Cartea învãtãtorului Onel se deschide cu “un glumet preambul versificat” (La Poarta Cãrtii <<Povestile la Bojdeucã>>), situat în echivoc (rostire în doi peri), pentru cã dubla semnificatie naste curiozitate, dar si suspiciune: “Dar la <<Poartã>> stau de pazã/Juzi de seamã ce citesc/Tot ce-am scris filã cu filã/Si c-o hotãrãsc/Nu <<pe cine?>>, <<Ce?>> citesc”. Structura interioarã, strãjuitã de un motto la care subscriem (“Povestile sunt fãrã vârstã”), contine opt povesti cu totul interesante, semnificativ si tematic, unificate prin finalitatea eticã si expresivitatea integrã artisticã, precum si prin atmosfera fantastic/realã si universul rural, ce aspirã la idealitate împãrãteascã: “Baba la coarne”, “Izvorul”, “Grãjdeanul cel viteaz”, “Soricelul”, “Printul florilor”, “Cerbul cu stea în frunte”, “Capra nãzdrãvanã”, “Înteleptul satului”. Autorul pãstreazã (nici nu se putea altfel!) toate trãsãturile basmului popular: formele stereotipe (initiale, mediane, finale), cu arhicunoscutele “roluri” de proiectare în imaginar, de mentinere în sfera lui si de rupere în final a vãlului iluziei pentru întoarcerea la realitate, îngemãnarea subtilã a realului cu fantasticul (uneori cu miraculosul), cifra fatidicã trei, lupta dintre bine si rãu (cu victoria celui dintâi). (…) Învãtãtorul de la Grãjdeni-Fruntiseni, talentat si sensibil, harnic si cuminte, Ioan Onel, poate continua cu sinceritate acest periplu imaginar, vechi de când lumea, ca sã rãmânã mereu… cu fruntea sus”, mai noteazã profesorul Ioan Puflea în introducerea cãrtii.
