„Ziarul de Iaşi“ publică astăzi un inedit reportaj, din cea mai mică comună a judeţului. În Drăguşeni, unitate administrativ-teritorială nou înfiinţată în 2004 în urma unei populiste iniţiative a Guvernului Văcăroiu, trăiesc maxim 1.500 de suflete. Singura activitate economică: două-trei dughene, în care evaziunea şi vânzarea de marfă de contrabandă sunt la ele acasă. Pentru funcţionarea comunei şi plata aleşilor sau funcţionarilor, bugetul local are nevoie de un minim de 500.000 lei. Strânge însă efectiv, din taxe şi impozite, doar 100.000. Restul îi plătim noi cu toţii, prin intermediul bugetului de stat. În situaţii cu deficit la buget sunt peste 75% din comunele judeţului, multe având sub 3.000 de locuitori, unde o administraţie stufoasă ca la noi nu este deloc justificată. De ce este nevoie însă de comune precum Drăguşeniul, domnilor politicieni?
Pe drumul şerpuit ce se rupe de asfalt în Scînteia, circulă mai mult căruţele. Spaţiul patriarhal, plin de linişte ne distrage atenţia de la o realitate cruntă: zero infrastructură. Până în Drăguşeni nu e nici urmă de asfalt. Cu o istorie prea puţin cunoscută de mulţi, satul situat lângă pădure e liniştit la orele dimineţii. Doar din şcoală se aude zarva celor 10 minute de pauză. Vis-a-vis de Primărie se află conacul boierului Bastache, locuit de acesta din 1701 până în anul 1800. În comuna cu două sate locuiesc nu mai mult de 1.520 de suflete, majoritatea trecuţi de mult de tinereţe. Cei care ating majoratul aleg să plece în străinătate la muncă.
„Populaţia este îmbătrânită, mulţi sunt plecaţi. Şi de ce să stea aici un tânăr? Drumurile sunt foarte rele. Investitorii ar veni dacă şi primăria ar fi avut mai mai mult teren. Aşa avem doar 250 de hectare de păşune, toată comuna are doar 2.100 de hectare de teren agricol. Avem două concesiuni de păşune, dar câţi bani să ceri? Nu am societăţi în comună, doar dughenele astea“, spune Viorel Ciobotaru, primarul comunei Drăguşeni, făcând aluzie la crâşmele din comună.
Cândva, prin 68, comuna a fost mult mai mare, avea şase sate. Acum, comună mică, buget mic.
„Cred că din totalul de primării, doar 25% pot să se descurce singure, din venituri proprii, restul nu. De exemplu, la noi, bugetul pe anul acesta este de 500.000 de lei, în condiţiile în care, încasările sunt de 100 şi ceva de mii de lei, adică ce vine din impozite şi taxe. Facem economie, cheltuim după cât ne permite buzunarul. Am reuşit să asfaltăm uliţele, să facem şcoala, grădiniţa, luna asta facem căminul cultural“, explică primarul.
Acesta mai spune că ar fi bine dacă o parte din cei care pleacă în străinătate s-ar şi întoarce, deoarece încep să crească şi condiţiile de trai. Vine apa şi canalizarea în sat. Şi e bine, pentru că nicio fântână nu are apă potabilă. Cauza ar fi, după spusele specialiştilor, crescătorii de animale. Abia după 30-40 de ani apa din zonă se va curăţi.
