Zeci de vrânceni și chiar invitați din alte județe au venit cu bucurie la Hora Satului din Fundătura Vrancei, eveniment unic în Țara Vrancei, inițiat de oamenii locului. Bogăția costumelor populare și chipurile radioase ale oamenilor, frumusețea naturii, bucuria de a ne da mână cu mână în superbul decor al munților Vrancei au fost o adevărată binecuvântare. “A fost cea mai frumoasă zi din viața mea!”, mi-a spus unul dintre tinerii care au fost excursioniști pentru o zi, duminică, 28 mai, la Fundătura. Le-am cerut tuturor să aducă o carte bună, utilă, copiilor din sat, aceasta fiind “biletul de intrare” la horă pentru al doilea an consecutiv. Aflată la a cincea ediție, această sărbătoare rurală anuală are loc în grădina unor localnici, care au fost nevoiți să suporte ostilitatea autorităților, chiar răutatea unor rude sau vecini pentru a merge mai departe cu acest obicei. Sunt o mână de oameni cu inimă bună care susțin din propriul buzunar acest proiect de suflet.
Câți dintre noi și-ar deschide poarta pentru a invita întreaga comunitate să socializeze, să învețe să acționeze împreună? Nu doar că primăria locală, cu același primar de la înființare, nu susține acest eveniment, dar chiar mai și pune piedică oamenilor care vin la horă. Mai mult, unii cred că această familie ar avea lucruri mai bune de făcut decât să invite străini în sat să se bucure alături de săteni la horă, la șezătoare sau alături de copii în drumeții sau la clubul de muzică și poezie. Și – trebuie să recunoaștem – este greu să lupți cu mentalități, să-i scoți pe oameni din ale lor. Și nici nu nu prea ai cum de vreme ce, după jumătate de secol de comunism, spațiul nostru rural este încă dominat de frică, dependență de autoritate, de adânc înrădăcinatul birt mioritic, cu ale sale tării ieftine, iar pentru mulți frumosul, traditionalul înseamnă bâlci, înseamnă kitsch oferit de primării din banii publici, asezonat cu mulți mici și bere. Șezătoarea, cu ale ei cusături, povești și povețe, petrecerea câmpenească cu ale ei cântece și hore, sunt datini aproape uitate, care trebuie redescoperite și puse în valoare.
