INVITATIE… Viorica Ispir, profesoara de limba si literatura românã care si-a dedicat întreaga viatã literelor, îsi lanseazã, astãzi, volumul de poezii “Omul si cerul”. Conferinta va începe la ora 11:00, la Biblioteca Judeteanã “Nicolae Milescu Spãtarul”, iar alãturi de aceasta se vor afla profesorii si scriitorii Ioan Baban, Teodor Pracsiu si Valeriu Lupu.
Despre profesoara Viorica Ispir se pot spune multe lucruri frumoase. Provine dintr-o familie de intelectuali: mama a fost învãtãtoare, iar tatãl, profesor de matematicã. A studiat mult si a ales ce a reprezentat-o mai mult: lumea cãrtilor, a lecturii, a sensibilitãtii. Întreaga viatã si-a petrecut-o în învãtãmânt. A lucrat cu copiii, iar asta a împlinit-o si mai mult. Zeci de generatii de elevi de la liceul din Negresti si Scoala Nr. 5 au fost cãlãuziti pe drumul cunoasterii de profesoara Ispir. Pasiunea pentru versuri a avut-o încã de micã, însã a prins contur dupã iesirea la pensie, când, îndrumatã de copii si de sot, s-a hotãrât sã adune toate poeziile, pentru a le cuprinde într-un volum.
Poeziile profesoarei Ispir – zestre pentru nepoti
“<<Omul si cerul>> s-a nãscut din dorinta de a comunica, din preceptele mele morale si educationale. Dupã ce am iesit la pensie, am început sã citesc din toate domeniile. Citeam tot ce mã interesa, de la fizica cuanticã, istoria tuturor stiintelor pânã la spiritualite si medicinã, tot ce am crezut cã aduce un aport pentru sufletul meu. La un moment dat, în discutiile mele cu familia, mi-a venit ideea de a concentra toate aceste informatii, precum si toate sensibilitãtile mele, în poezii. Sã le las zestre nepotilor, asa cum spunea marele Arghezi, <<nu-ti voi lãsa drept bunuri, dupã moarte,/Decât un nume adunat pe o carte>>. Volumul cuprinde o poezie care exprimã optimism, are un final fericit si poate reprezenta o lectie de viatã pentru oricine. Doamna care s-a ocupat de tehnoredactarea cãrtii mi-a spus cã sunt diriginta care îsi continuã activitatea prin intermediul poeziei. Si cred cã are dreptate, pentru cã, asa cum spuneam, fiecare poezie are în spate o poveste. Toate au apãrut în urma unor momente, trãiri din viata mea”, a spus profesora Viorica Ispir.
