de prof. Milutã Moga
Cu o obstinatie greu de înteles în contextul actual extern si intern a revenit în prim-planul opiniei publice problematica redefinirii familiei. Ca si cum toate raciile societãtii contemporane ar fi fost rezolvate, ultima neelucidatã ar fi, chipurile, aceastã problemã, inclusiv mentionarea ei în constitutiile nationale ale statelor, deci si în România. Asadar, se fac presiuni sub imperiul unor comandamente externe ca, în mod expres, în cartea fundamentalã a fiecãrui stat aceastã “sintagmã”, familia, sã fie liberalizatã, adicã vezi Doamne, se întemeiazã pe optiunea dintre douã persoane, indiferent de sex, iar autoritãtile sã aibã obligatia de a oficializa acest demers si în documentele nationale, numind acest fapt o familie. Altfel se considerã cã se încalcã drepturile fundamentale ale omului, cã este discriminare si multe altele. Asa ineptie nici cã se poate într-o lume si asa debusolatã, fãcutã vraiste prin actiunile unor dezaxati, pusi parcã anume sã “înfãptuiascã” dezastrul lumii. Dupã opinia lor, democratia si libertãtile pot merge fãrã nicio opreliste pe o moralã chiar dincolo de regulile ancestrale validate de evolutia vietii pe pãmânt. Aceste reguli au fost statuate, nu neapãrat de legiuirile unor forumuri nationale sau internationale, ci de evolutia intrinsecã a vietii pe biata noastrã planetã. Atât în studiile de specialitate a unor savanti, dar si printr-o atentã examinare exhaustivã asupra evolutiei speciilor se desprinde faptul cã, de regulã, în realizarea unei familii este vorba de atractia, sã le spunem, a douã entitãti de sens contrar, adicã a si b cu functii diferite între ele. Mai mult, privind cu atentie lumea animalã nu se cunosc cazuri în care masculii, fie ei tauri, mãgari, armãsari, cocosi, câini s.a., sã se împerecheze sau sã întretinã relatii de tandrete. Dupã cum nici douã vaci, douã iepe, douã gãini, douã curci etc. sã lege afinitãti. Asadar, în lumea animalã nu se cunosc legãturi “amoroase” la exemplare de acelasi sex. În schimb, la asa-zisele fiinte superioare acest lucru tinde sã fie permis si, chiar mai mult, sã fie stipulat si în legile scrise ale societãtii. Sã fie mai multã întelegere si bun-simt în lumea necuvântãtoarelor, decât la cuvântãtoare? Dupã cum se deruleazã lucrurile, cam asa se pare! Asta înseamnã cã în lumea animalã se respectã rânduielile anscenstrale în timp ce la om se constatã o dereglare alarmantã a acestor principii ce guverneazã de mii de ani si care au parcurs etape ale evolutiei vietii pe planetã.
Pe de altã parte, aberatiile sustinãtorilor noilor “rânduieli” nu pot duce decât la deprecierea regulilor morale si, implicit, la sfârsitul lumii. În fapt, democratia nu înseamnã destrãbãlare si pornografie cu orice pret! Ce s-ar întâmpla dacã, sã presupunem cã, undeva prin pãdurile tropicale se revitalizeazã triburile de canibali? Libertinistii, probabil, vor sustine sus si tare cã si acestia trebuie sã se bucure de libertãtile acordate minoritarilor. Adicã pot si ei sã-si solicite drepturile de a fi egali cu ceilalti, si dupã caz, sã-si ofere la masa de prânz câte o portie din trupurile celor ce trãiesc prin preajmã. Cam asa stau lucrurile si cu libertãtile nemãsurate date gaylor si lesbienilor. În loc sã fie sprijiniti sã se poatã integra în lumea normalã, se fac presiuni pentru degradarea relatiilor interumane. În plus, este de netolerat admisibilitatea înfierilor pentru aceste cupluri anormale. Adicã noi, cei normali, suntem “ferme” de înmultire pentru distractiile lor, adicã realizãm “pãpusi” pentru o hârjoanã de netolerat. Si ar mai fi ceva, si anume dacã toti semenii ar îmbrãtisa asemenea apucãturi, ar însemna cã lumea va dispãrea, întrucât nu se procreeazã si sfârsitul este fãrã tãgadã.
Sã conchidem, lumea trebuie lãsatã dupã cum a fost creatã de Divinitate. Familia este o creatie sacrã si este realizatã între un bãrbat si o femeie si asa trebuie sã se regãseascã în constitutia României. Persoanele cu orientare anapoda trebuie, firesc, întelese, dar si ajutate prin forme si reguli sã îsi regãseascã drumul normal al vietii. Toatã condescendenta pentru durerea lor deviationistã. În acest sens stiintele ar trebui sã facã eforturi sã gãseascã remedii pentru a fi reglatã aceastã deviere si aducerea pe drumul normal. Dacã a fost posibil sã se gãseascã remedii pentru înlãturarea fascismului si comunismului se pot gãsi si remedii pentru acesti nefericiti ai sortii. Doamne ajutã!
