RÃZESII LUI STEFAN ÎNCÃ TRÃIESC Sãtenii din comuna Pogonesti au petrecut ieri la Ziua Satului, fiind onorati de edilul comunei, Ionel Iordache, de CL Pogonesti si de Asociatia „Rãzesii” din Pogonesti, cu un spectacol pe cinste, demn de pus la ranã! Pentru cã în comuna Pogonesti, rãzesii lui Stefan cel Mare au urmasi demni, care au dus traditia popularã românescã mai departe.
Primarul Ionel Iordache, membru al Ansamblului Folcloric „Rãzesii” din Pogonesti, a cântat pe scenã cu colegii de ansamblu, pentru cã el trãieste prin acest ansamblu, prin traditia pãstratã si prin stima ce o insuflã cetãtenilor pe care i-a ridicat la rang de rãzesi si nu de votanti! Pe scena modestã de pe terenul din spatele Primãriei Pogonesti a fost un spectacol folcloric extraordinar, care te introducea în centrul unei sãrbãtori din trecutul mare al comunei Pogonesti, comunã care a fost vândutã lui Stefan cel Mare pentru 200 de zloti în anul 1489 si pe care domnitorul a populat-o cu rãzesii sãi. Urmasii acestora au fost pe scenã ieri la ”Hora Rãzesilor”, Sãrbãtoare a Satului aflatã la cea de a XIII-a editie. Au fost premiate nouã familii de rãzesti care au împlinit în acest an 50 de ani de la cãsãtorie, 25 de tineri din comunã care au împlinit în acest an 18 ani si 7 eleve de la Scoala din Pogonesti care au participat în acest an la Olimpiadele Scolare. Toti au primit premii, constând în diplome si bani. Sãtenii care au aniversat 50 de ani de la cãsãtorie au fost onorati si de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) Bârlad, care le-a oferit Diplome de Excelentã, medalii de aur, câte o canã cu chipul Mirilor de Aur din Pogonesti si bani. Dupã toatã aceastã festivitate, la care au asistat bucurosi sute de sãteni, a început spectacolul. Un regal al traditiilor populare din satul de rãzesi Pogonesti. Rând pe rând au urcat pe scenã si au dansat „Micii Rãzesti” din Pogonesti, Ansamblul „Rãzestii” din aceeasi localitate, condus de învãtãtorul Dumitru Andrei, un ansamblu care la orice festival a participat a luat doar locul I! Chiar dacã nu era îmbrãcat „corespunzãtor” unui rãzes, cu portul popular si opincile în picioare, primarul Ionel Iordache n-a ezitat sã cânte si sã danseze cu colegii de ansamblu îmbrãcat la patru ace si cu esarfa de primar pusã ca simbol al functiei sale. ”Sãrbãtoarea Rãzesilor” s-a încheiat cu un spectacol de muzicã moldoveneascã sustinut de Mariana Carnariu, Oltita Todircã, George Forcos Palade, Nicu Chiritã, seara fiind încheiatã de cunoscuta cântãreatã de folclor moldovenesc Mioara Velicu.
Satul lui Pogãnel
„Satul nostru e un sat de rãzesi, foarte vechi. A fost resedintã de comunã în perioada interbelicã, iar din 1950, dupã venirea la putere a regimului comunist, a trecut în administrarea comunei Ivesti, din vecinãtate. Apoi, în 2004, comuna s-a reînfiintat”, explicã Ionel Iordache, primarul Pogãnestilor. Asezarea este atestatã documentar în 14 octombrie 1489, într-un act de vânzare-cumpãrare ce poartã sigiliul cancelariei domnesti a lui Stefan cel Mare. Acest act a fost încheiat cu urmasii unui boier pe nume Pogãnel, de la care se crede cã ar proveni si numele satului. O altã variantã, neconfirmatã de izvoare scrise, dar plauzibilã în contextul în care se stie cã strãmosii pogãnestenilor au venit, cândva, din zona Buzãului, spune cã numele satului ar proveni de la orasul Pogoanele, din judetul Buzãu. La baza istoricului acestei asezãri stau dovezi arheologice (ultima fiind un vas de ceramicã descoperit în vara anului 2002) si numismatice existente la Muzeul ”Vasile Pârvan” din Bârlad, cât si dovezi scrise, acte si documente moldovenesti, hãrti istorice etc. Unele documente ce amintesc de zona Pogonesti sunt din timpul domniei lui Alexandru cel Bun – acte datate în 1408, 1429 si 1430. Dar primul act care aminteste de satul Pogonesti este datat 14 octombrie 1489 la Suceava, parafat de Stefan cel Mare. În 2003, Pogonesti, care pânã atunci era parte a comunei Ivesti, a redevenit resedinta comunei de rãzesi Pogonesti, comuna fiind reînfiintatã. Scoala din Pogonesti are o vechime de peste 140 de ani, fiind înfiintatã în 1874.
Ansamblul „Rãzesii” din Pogonesti face parte din patrimoniul cultural UNESCO
Sat de rãzesi, acesta reprezintã o micro-zonã etnograficã unicã în zona Vasluiului si chiar a Moldovei, gratie particularitãtilor portului popular, dar si unor obiceiuri ce nu se mai regãsesc decât în putine alte locuri din tarã. Colindul de ceatã bãrbãteascã al pogonestenilor, alãturi de cel al sãtenilor din Ivesti si Berezeni (jud. Vaslui), a intrat, din 2013, în patrimoniul cultural UNESCO. „Vinovat” de pãstrarea si cultivarea gustului pentru ce satul a mostenit din vechime este învãtãtorul Dumitru Andrei (72 de ani). Un dascãl luminat, ce a sãdit dragostea pentru stiinta de carte în sufletele a 11 generatii de copii. Si nu i-a învãtat doar sã scrie si sã socoteascã, ci sã tinã si buna rânduialã a strãmosilor. Din anii ´80, a înfiintat în sat Ansamblul folcloric „Rãzesii”, cu care a bãtut tara în lung si-n lat. „Primul mare succes l-am obtinut pe scena Teatrului «Mihai Eminescu» din Botosani, în 1985. Atunci eram numai bãrbati în grup, vreo 18-20. Când am cântat colindul «Leroilea», pe care doar noi îl cântãm, este unic în tarã, a fost un moment impresionant”, îsi aminteste învãtãtorul. Ansamblul „Rãzesii” s-a îmbogãtit, în anii din urmã, si cu un grup de dansatori profesionisti. I-am gãsit pe toti la cãminul cultural din sat – „Rãzesii”, repetând colindele de Pasti, iar tinerii dansatori exersând ultima suitã de dansuri învãtatã. O adunare impresionantã a oamenilor de frunte ai satului, reuniti în acest grup prin grija si entuziasmul învãtãtorului Dumitru Andrei. Nimic deosebit pânã aici. La Pogonesti, primarul Ionel Iordache este trup si suflet pentru rãzesii lui, si rezolvând problemele comunitãtii, si cântând, ca membru de bazã al ansamblului, de mai bine de 10 ani. Si el, si sotia, Vasilica Iordache (asistentã medicalã). Le stau alãturi sotii Nicoleta (educatoare pensionarã) si Gheorghe Constantin (fost impiegat de miscare CFR), sotii Mariana (asistentã medicalã) si Marin Andrei (functionar public), Maria Apostu (învãtãtoare pensionarã), Emanoil Andrei (agricultor) si, desigur, sufletul ansamblului, învãtãtorul pensionar Dumitru Andrei.
