SARBATORE… Suntem în ultimele zile din Săptămâna Mare, a Patimilor lui Hristos, iar curățenia sufletească, trupească și a spațiului de locuit reprezintă cele mai importante griji. Se văruiesc casele, se spală geamurile și așternuturile, se aerisesc lucrurile, iar gospodinele înroșesc ouăle, fac cozonacii, drobul de miel, pasca și alte bunătăți ce au la bază rețete de zeci, chiar sute de ani. Realitatea oamenilor de rând se asemănă, dar diferă în același timp, de cea din cadrul așezămintelor religioase. La Mănăstirea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorulă” din Ivănești, spre exemplu, lucrurile se trăiesc mult mai profund. De apuci să îi treci pragul, constați cum, paradoxal, liniștea te asurzește. Tristețea îți îmbracă haina seninătății și nimic altceva pare să nu mai conteze.
Departe de zbuciumul orășenesc, pe un platou înalt, înconjurat de pădure, așezământul religios Mănăstirea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construit în timp de oamenii din sat și măicutele care s-au adunat aici, a reușit să devină unul dintre cele mai frumoase lăcașe de cult din țară. De cum pășești în curtea mănăstirii, frumusețea locului îți pătrunde privirea: biserica e mică, dar impunătoare, în turnul clopotniței se află un telescop, bustul voievodului Ștefan cel Mare veghează liniștea locului, chiliile maicilor lucesc de curățenie, iar casa oaspeților te invită să-i treci pragul. 11 bătrâni și-au găsit liniștea aici. Alături de cele 10 maici, își duc traiul în liniște, pace și respect pentru cuvântul lui Dumnezeu.
Curățenie și în cadrul așezământului religios
Nea Vasile este unul dintre ei. L-am găsit în Săptămâna Mare, ajutându-le pe măicuțe la curățenie. Ii place să fie totul în regulă. A fost croitor la viața sa. Și soția lui la fel. A încetat din viață în urmă cu câteva luni, în urma unor probleme grave de sănătate. Totul s-a întâmplat atât de repede încât nici acum nu-i vine să creadă. Nu-și poate stăpâni lacrimile când începe să vorbească despre cea care i-a stat alături peste 60 ani. A iubit-o și încă o mai iubește. Citești asta pe chipul lui, când începe a vorbi despre ea. O poveste de dragoste cum din ce în ce mai rar mai vezi. A venit aici, la mănăstire, după ce a rămas fără casă. Fiica lui a vândut vila frumoasă pe care o avea în comună, a luat banii și s-a mutat în Londra. Deși ar fi putut să stea la fiul său, în oraș, a preferat să se retragă aici. Nu-i pare rău de nimic, pentru că a găsit liniștea. Se ia cu treabă și mai uită din durere. Are 80 de ani, dar e mai vioi și mai harnic decât un tânăr de 20 ani. Toată viața a muncit și nu concepe ca acum să stea degeaba. „Eu am fost pasionat de cai. Mi-au plăcut foarte mult și am avut grijă de ei. Ii țineam curați. Imi plăcea să fie totul la dungă. De asta nu pot să stau degeaba acum, la bătrânețe. La vârsta asta merg și pe bicicletă. N-am probleme. Chiar dacă sunt așa mai subțirel, mă țin bine”, ne-a spus nea Vasile, în timp ce căra un lighean cu apă de colo-colo. Curăța covoarele alături de măicuțe. Și nu e singura treabă, ca în orice altă gospodărie, măicuțele au grijă de toate celelalte obiceiuri, precum pregătitul ouălelor roșii sau cozonaci.
Drumul Crucii, rememorat în Joia Mare
La Mănăstire, rânduiala dedicată Săptămânii Patimilor a început în Duminca Intrării în Ierusalim a Domnului. Drumul Mântuitorului a fost marcat printr-o procesiune, condusă de ieromonahul Irineu Sandu, care a cuprins, pe lângă citirea acatistului și cântări. Momentul a fost unul deosebit, au luat parte foarte mulți credincioși, inclusiv copii. Procesiunea a rememorat intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morți. Săptămâna Sfintelor Patimi, cea care precede Învierea, are în cultul ortodox slujbe și rânduieli speciale. Luni, marți și miercuri se săvârșește Liturghia darurilor mai înainte Sfințite, iar joi și sâmbătă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. Astfel, ieri, la ora 16:00, a avut loc o altă procesiunea Drumul Crucii sau Drumul Durerii. Ritualul reamintește momentul în care în care Mântuitoru a fost omorât pe cruce, după un drum pe care l-a parcurs cărându-și în spate cruce pe care urma să moară, pe Dealul Golgotei. A făcut 14 popasuri, fiecare dintre ele simbolizând un eveniment sacru.
