REGRETAT…Fostul agent de Securitate a fost condus pe ultimul drum de familie si prieteni. La înmormântare au fost prezenti si subprefectul judetului Vaslui, Mircea Gologan, si membri PSD Vaslui, în frunte cu Garda de Onoare a Jandarmeriei Vaslui. Slujba a fost condusã de un sobor de sase preoti, alãturi de preotul paroh Vasile Pârcãlabu, prieten apropiat al colonelului. „Era o persoanã bunã la suflet, puteai sã vorbesti cu dânsul si era apropiat de Bisericã, datoritã sotiei sale. Atunci când am avut lucrãri la renovare, el si familia sa au contribuit cu o sumã importantã, ajutor pentru care i-am multumit atunci si îi multumesc si acum. Chiar dacã fusese agent al Securitãtii, era un om cuminte, cu o bunã crestere, fapt pentru care multi îl regretã acum. A prins vremuri grele si înainte, si dupã revolutie, dar era respectat de toti cei care l-au cunoscut. Dumnezeu sã îl odihneascã!”
Colonelul în rezervã si membrul de bazã al PSD Vaslui a pierdut lupta cu moartea dupã ce a suferit un atac vascular cerebral în timp ce era internat în Spitalul Judetean Vaslui. Preotul Vasile Pârcãlabu a adus aminte momentele în care acesta si Împuternicitul de Culte din cadrul Guvernului Comunist reglementau raporturile Bisericii în acea vreme. „Constantin Vasilache a fost un om trecut prin viatã si a lucrat în institutii importante ale statului. El era unul dintre oamenii de legãturã între stat si Bisericã, asa cum era pânã în 89’. Atunci l-am cunoscut pe Constantin Vasilache, locotenent pe atunci, care îndeplinea misiunea aceasta de a reglementa raporturile, el pe linia Securitãtii Statului, alãturi de Împuternicitul de Culte, si care erau prezenti la sedintele noastre. Atunci aceste întâlniri nu erau întâmplãtoare, ci adunãri bine planificate. Conferinta era conferintã, si nu oricine îsi permitea sã vorbeascã, asa cum azi unii îsi iau douã trei fraze de pe internet. Era o muncã laborioasã.”, povesteste preotul paroh.
„Era omul care ne dãdea un sfat, care cãuta sã gãseascã într-un fel sau altul alinare pentru cei care mergeau la dânsul”
Preotul paroh Vasile Pârcãlabu a mai povestit cã, desi era membru al Securitãtii, era un om blând, omenos si un om care nu amesteca viata personalã cu munca. „Venea deseori la noi, chiar dacã era în serviciul Securitãtii pe atunci. Era omul care ne dãdea un sfat, care cãuta sã gãseascã într-un fel sau altul alinare pentru cei care mergeau la dânsul. L-am confundat de multe ori, prin sfaturile si îndemnurile pe care le dãdea, cu unul de-al nostru, un om al Bisericii. Aveau dreptate cei care au spus cã duce în mormânt multe secrete. Într-adevãr, serviciul era de asa naturã. Dar vorbind cu sotia sa, acesta nu si-a permis niciodatã sã vorbeascã despre muncã acasã, în cercuri de prieteni, ori în altã parte. Costicã, asa cum îmi plãcea sã îi spun, a promovat gradele, de la tânãr locotenent, ajuns aproape de sfârsitul carierei sale la gradul de colonel. A pendulat între Securitate si Jandarmerie si mai nu stiu pe unde, tot în slujba statului. Era o persoanã bunã la suflet, puteai sã vorbesti cu dânsul si era apropiat de Bisericã, datoritã sotiei sale. Atunci când am avut lucrãri de renovare, el si familia sa au contribuit cu o sumã importantã, ajutor pentru care i-am multumit atunci si îi multumesc si acum. Chiar dacã fusese agent al Securitãtii, era un om cuminte, cu o bunã crestere, fapt pentru care multi îl regretã acum. A prins vremuri grele si înainte, si dupã revolutie, dar era respectat de toti cei care l-au cunoscut. Dumnezeu sã îl odihneascã!” a mai spus preotul paroh. (Andrei Manolachi)
