PÃRERI…La nivel national, când pomenesti de vasluieni apare imaginea acelui betiv lenes din fiecare comunitate. Acest lucru nu poate fi mai departe de adevãr, multi vasluieni fãcând mari sacrificii doar pentru a-si gãsi un loc de muncã. „Din pãcate oriunde ai merge suntem catalogati ca niste parii. E adevãrat cã multi dintre noi nu sunt ‘iesiti în lume’, dar oriunde am merge încercãm sã ne facem un rost. Am petrecut sase ani în Spania si pot spune cã vasluienii tac si fac, iar restul, din câte am vãzut eu, încearcã sã facã bani prin alte moduri, ori, pur si simplu, când dãdeau de muncã grea, plecau”, ne spune Marius, 44 de ani. Aceasta este realitate si în tarã, în judetul Vaslui, singura grijã a vasluienilor este ce pun pe masã a doua zi, în niciun caz ceea ce mai beau. „Nu cred cã vreunui vasluian îi place aceastã stigmã de betiv si lenes. Din pãcate, nu reusim sã oprim aceastã denigrare, pentru cã suntem prea ocupati cu ce punem pe masã. Din pãcate, multi trãim de pe o zi pe alta si nu reusim sã iesim din acest stadiu.”, ne spune Mihaela, 26 de ani.
Vasluienii încep usor sã îsi dezvolte o constiitã socialã, iar imaginea de betivi, lenesi si nespãlati începe sã fie combãtutã în toate spatiile sociale. „Nu înteleg cum s-a ajuns în situatia în care sã îti fie rusine sã spui cã esti din Vaslui. Eu cred cã problema nu sunt cei care spun acele lucruri despre noi, ci faptul cã îi lãsãm sã o facã. Dacã ne-am ridica toti împotriva celor care ne fac de cacao nu cred cã ar mai avea cineva curaj sã încerce sã se ia de noi”, ne spune Tudor, 24 de ani. Un alt motiv pentru care vasluienii spun cã au altele pe cap, decât sã bea toatã ziua, este faptul cã sunt mai îngrijorati de ce pun pe masã a doua zi. „Nu cred cã vreunui vasluian îi place aceastã stigmã de betiv si lenes. Din pãcate,nu reusim sã oprim aceastã denigrare, pentru cã suntem prea ocupati cu ce punem pe masã. Din pãcate, multi trãim de pe o zi pe alta si nu reusim sã iesim din acest stadiu. Eu lucrez la un magazin, iar sotul meu lucreazã în constructii, si nu adunãm mai mult de trei mii de lei pe lunã. Acesti bani ne ajung doar pe o lunã si dupã ce plãtim facturile si chiria de abia avem bani pentru restul necesitãtilor”, ne spune Mihaela, 26 de ani. Pentru unii vasluieni problema nu este la cei care aratã cu degetul spre noi, ci faptul cã nu vrem sã ne recunoastem si sã ne rezolvãm problemele. „Educatia socialã este la pãmânt în judetul nostru, în special la tarã, unde generatia tânãrã creste în izolare, în sãrãcie si se sãlbãticeste. Când auzi de bãtãi, crime si violuri observi cã multi sunt de la tarã. Nu au control asupra actiunilor lor si se cred în vestul sãlbatic. Ar fi fain sã se investeascã mai mult în fabrici si altele, pentru ãia care au creierul odihnit. Eu zic cã asa nu vor mai fi asa multe probleme”, spune Radu, 22 de ani. De aceeasi pãrere este si Bogdan, care ne spune cã a fost martor la multe incidente în care au fost implicati astfel de tineri. „Eu sunt dintr-un sat de lângã Negresti si mereu vedeam bãtai la discoteca din sat, într-un an o fatã era sa fie violatã de mai multi. Si mai mereu erau aceiasi indivizi. Politia nu mai avea ce sã le facã, pentru cã nu aveau loc de muncã si amenzile nu le plãteau. Si eu mi-am luat bãtaie de la ei, doar pentru cã nu am vrut sã mã duc la magazin sã le iau bãuturã”, ne spune acesta. (Andrei Manolachi)
