Mãgarii de stânã sunt o specie aparte din rasa cabalinelor. Sunt pusi sefi peste oi, carã desagi, iar seara îi înveselesc pe stãpâni, mestecând la focul de tabãrã colturile de pâine uscatã. Când acestia îsi depãsesc conditia si protesteazã, ciobanii îi catalogheazã drept catâri si îi trimit în sat, la reeducare. Cam asa e si-n politicã. Seful cel mare îsi gãseste mãgarii lui si îi pune la treabã. Dan Marian are acum un vis. Vrea cu orice pret sã ajungã sef la ALDE. Pentru aceasta are nevoie sã punã mâna pe PNL la Vaslui, ca mai apoi sã facã rocada dincolo, la social liberali. O manevrã pe care a mai exersat-o. Primul mãgar si l-a gãsit, însã lucrurile s-au complicat între timp. De aceea, mai are nevoie de încã un mãgar. Pentru a pune mâna pe partid, Dan Marian trebuie sã câstige Bârladul. Strategia e urmãtoarea. Olteanu mai întâi sã candideze la Bârlad, sã-l batã pe Boros, în echipã cu Ponea- candidat la judet. Dupã ce bãtãlia la Bârlad se încheie, Ponea se retrage, iar deputatul, teoretic, are cale liberã sã preia presedintia la judet. Nu vrem sã comentãm prea mult acest plan. Un prieten de-al lui Marcel Boul, Eugen Tugulea, a scris o fabulã care se potriveste mãnusã cu ce se întâmplã astãzi la Vaslui. Doar primul vers a suferit o micã transformare. Autorul alege drept personaje principale doi câini, noi am adaptat cu doi mãgari.
Doi mãgari si-un smecheras
Au gãsit un ciolãnas
Si-au gândit cã-i de folos
Sã se punã, toti, pe ros!
(Fiecare e destept
Si nu scap-asa “ghiseft”
Fiindcã osul ãsta este
Aur pur – ca în poveste)
Însã vorba din bãtrâni:
“Nu e casã fãrã câini”
Are-un iz adevãrat!
S-au pus câinii pe lãtrat,
Atrãgând la lume sama
Cum cã, lupii au dat iama!
Atunci câtiva gospodari
Apucarã niste pari
-Ba, li se alãturã
Unii cu o mãturã…
Si gonindu-i, prin troscot,
Le-au dat douã peste bot,
Lecuindu-i si de foame
Si de dorul de… ciolane!
Iar cu mãtura, iavas,
I-asezarã pe faras!
Morala: E la mintea orisicui:
Teatrul are “câinii lui”
Nu sã mârâie între ei,
Ci s-alunge pe misei.
