Proteste pe categorii, la Londra
Protestele “tinerilor frumosi si liberi” din tarã nu puteau rãmâne fãrã rãsunet în cea mai cosmopolitã capitalã europeanã, unde trãiesc si muncesc sute de mii de români. Mii de vasluieni de aici protesteazã în draci pe retelele de socializare pentru cã este mai comod, bineînteles, sã înjuri Guvernul de pe telefon sau laptop, decât sã stai în fata Institutului Cultural Român din Londra si sã strigi în ploaie.
În fiecare searã, aici s-au adunat în jur de 150 de persoane, români de-ai nostri, cãrora le-am putut citi pe chip indignarea si dezaprobarea fatã de mãsurile Guvernului în ceea ce priveste amnistia si gratierea. Oamenii au manifestat pasnic, fãrã mult zgomot, cã altfel le umplea politia londonezã capul de bastoane si cãile respiratorii de lacrimogene, au afisat pancarte care de care mai interesante, chiar si în englezã, ca sã înteleagã si londonezii care este of-ul si obida de i-a scos în stradã. Într-o searã am vãzut si un grup de studenti polonezi care s-a solidarizat cu grupul nostru de protestatari. Englezi nu am vãzut, cã ei nu solidarizeazã cu nimeni. Pentru majoritatea britanicilor sã strigi împotriva Guvernului cã furã e ca si cum ar fi sã urli împotriva unei stãri de fapt, exact ca si cum ai iesi afarã si ai începe sã strigi: “Huoooo! Afarã plouã!” Ei au o vorbã: “Don’t steal! The Gouvernment will be gelous!”, adicã “Nu fura! Guvernul va fi gelos”. Românii nostri au protestat, au apãrut la televiziune si au plecat acasã.
Interesant este ce credeau despre ei si protestul lor, alti români, trei vasluieni, care nu au protesat, dar s-au uitat la cei care au luat atitudine. Vlãdut este din Husi, lucreazã 10 ore pe zi la demolãri, face douã ore pânã la santier si alte douã înapoi acasã. “Eu cred cã ãstia n-au serviciu. Stau în stradã pe ceva bani de undeva, cã dacã munceau nu mai aveau nici chef, nici timp de asa ceva”. Pãrerea omului, rupt de muncã, pe care nu poti sã-l contrazici. Mugurel Albastru este din Murgeni, are 23 de ani si o grãmadã de cunostinte la puscãrie, nici una dintre ele pentru abuz în serviciu. El nu este împotriva “gratielei”, “da’ sã sã aplicã pentru toti hotii”. Scuzati dezacordurile, însã au si acestea hazul lor. Mi-a spus cã mai degrabã ar protesta împotriva patronului albanez care-l munceste de-l rupe 12 ore pe zi si-i dã un salariu de mizerie. Cel ma vehement era Ciprian Buliga, 27 de ani, din Bârlad. În tarã nu a avut nicio calificare precisã, dar aici este fixer. “Nu se mai poate cu hotii ãstia din PSD, numai furã si furã de la Iliescu încoace. La noi la Bârlad au fãcut varzã bugetul zeci de ani. La puscãrie !” L-am întrebat dacã a fost la vot. Mi-a rãspuns cã nu, cã trebuia sã meargã tocmai pânã în Stratford si nu avea bani pe cardul de metrou.
Concluzia este cã majoritatea românilor din Anglia nu a avut, nu are si nici nu va avea timp de proteste în stradã. Sistemul de lucru de aici nu îti permite asa ceva. Cei mai multi dintre ei folosesc putinul timp liber pe care îl au pentru activitãti mai putin caracteristice societãtii civile.
L.Mocanu
