“Dupã ce au plecat pãrintii nostri, nu mai este veselie în casã”
DRAMÃ…Pãrintele este eroul si protectorul copilului, iar atunci când sãrãcia îl trimite peste hotare, micutii rãmân cu dor si durere în suflet. “Dupã ce au plecat pãrintii nostri, nu mai este veselie în casã. Râdeam cu mama si cu tata foarte mult. Acum, nu prea. Mai râd cu bunica putin. Mai mult cu prietenii”, povesteste un micut din Coroiesti. În cadrul proiectului “Scoala te face OM!”, acestia au putut simti, din nou, fericire. Acesti copii au fost selectati pentru a participa la proiect, din cauza ratei mari de abandon scolar, ce apare la copiii ai cãror pãrinti sunt plecati în strãinãtate. În cadrul proiectului au putut socializa într-o manierã ineditã, au descoperit multe despre ei si au primit o nouã viziune asupra scolii.
Din cauza sãrãciei din tarã si dorintei de a face o viatã mai bunã copilului, ce înseamnã totul pentru ei, multi pãrinti aleg sã munceascã în strãinãtate. Din pãcate, efectele secundare ale acestei alegeri sunt greu de îndurat pentru un copil. Acestia, de multe ori, fãrã un pãrinte alãturi, ajung în anturaje dubioase, renuntã la scoalã sau, din pãcate, recurg la suicid, de dor. Pentru a combate acest lucru, copiii aflati în aceastã situatie au fost integrati în programul “Scoala te face OM!”. În acest proiect, acestia au putut participa la actiuni, inedite si unice, cum ar fi: descoperirea si dezvoltarea pasiunilor individuale, cresterea stimei de sine, dezvoltarea imaginatiei si a creativitãtii, comunicarea eficientã, gestionarea emotiilor si dezvoltarea inteligentei emotionale, încurajarea optimismului si a atitudinii pozitive, implicarea activã si voluntarã a copilului si antrenarea abilitãtii de a fi rezilient.
Viata cu pãrintii plecati în strãinãtate
Pe durata proiectului, au fost formate 6 focus grupuri cu elevi din clasele V-VIII, din câteva din scolile implicate. Copiii au fost receptivi si au povestit ce înseamnã sã trãiesti fãrã unul sau ambii pãrinti. “Dupã ce au plecat pãrintii nostri, nu mai este veselie în casã. Râdeam cu mama si cu tata foarte mult. Acum, nu prea. Mai râd cu bunica putin. Mai mult cu prietenii”, povesteste un micut din Coroiesti. În multe dintre aceste povestioare se aflã tristete ascunsã si probleme pe care multi dintre noi nu am fost nevoiti sã le suportãm la vârsta lor. “Locuiesc cu bunica si fratele mamei. Mama e plecatã în Italia, de când aveam eu doi ani. Vara asta am fost cu mama acolo, dar m-am întors înapoi. Nu vreau sã plec acolo, vreau sã mã duc la liceu, la facultate, sã am serviciul meu ca sã nu plec, asa cum a fãcut ea. Eu vreau sã mã înscriu la Stiinte Sociale, la <<Stefan Procopiu>>, mama o sã mã sprijine sã merg la scoalã mai departe”, povesteste o adolescentã din Fâstâci. O datã dispãrut un pãrinte, în special tatãl, fiul cel mai mare simte cã trebuie sã ocupe locul bãrbatului familiei. “E mai complicat când tata e plecat, pentru cã mai sunt treburi bãrbãtesti si nu ai pe cine aduce. Eu tai cu drujba. Mai am si abric, dar nu pot sã umblu la el, era sã-mi tai mâna. Tata are 3 sãptãmâni de când a plecat, a venit vara asta sã repare acoperisul la casã. A stat o lunã jumãtate. În vechime, când pleca tatãl de acasã, bãiatul cel mai mare prelua îndatoriile tatãlui. Si acum trebuie sã le fac eu, dar mai vin si alti oameni în ajutor. Tata e plecat de 3 ani”, povesteste un bãiat din Laza. Odatã plecati într-o lume nouã, e usor sã uitãm de cei de acasã si apare tentatia sã începem o viatã nouã. “Când au plecat pãrintii mei, mai veneau din când în când. Eu zic cã e mai bine sã stea pãrintii acasã, deoarece la mine veneau o datã pe an, cu timpul au venit mai rar si dupã, deloc. De asta zic cã e mai bine sã stea acasã. Mãnânci o pâine goalã, dar ai dragostea pãrintilor!” povesteste un elev din Berezeni. Cu toate greutãtile, unii copii se acomodeazã usor, întelegând motivele plecãrii pãrintilor. “Sunt unii pãrinti care muncesc la vecini cu ziua, pe 35 de lei, dar ca sã muncesti pe suma asta, sã ai doi-trei copii care sã meargã la scoalã, te chinui! Noi stim cã ai nostri au plecat ca sã ne ofere un trai bun. Financiar e bine, dar cu responsabilitãtile mai greu. Trebuie sã fac mai multa treabã, dacã nu ar fi fost mama plecatã”, explicã o elevã din Fâstâci. De multe ori, supãrarea copiilor se transformã în distantare fatã de pãrinti. “Mama mã întreabã ce fac, cum mai este la scoalã. Mai trimite si pachete, sâmbãta viitoare trebuie sã primesc unul. Îmi trimite dulciuri, haine si tot ce îmi trebuie pentru scoalã. Mama sunã în fiecare searã, dar eu nu vorbesc cu ea. Nu prea stau acasã, mai mult pe afarã”, explicã un elev din Bãlteni.
Ce înseamnã scoala pentru acesti copii
Pentru multi copii, scoala este o a doua casã, iar profesorii devin pãrinti de schimb, copiii încercând sã primeascã aprobarea si aplauzele lor. “Scoala pentru mine înseamnã totul, viata fãrã scoalã nu e viatã. În primul rând învãt sã îmi creez un viitor, pentru cã vreau sã devin avocat sau profesor. Vreau sã le pot oferi totul si sã fiu alãturi de ei. În al doilea rând învãt pentru a-mi face familia si profesorii mândri, de la care am învãtat foarte mult”, explicã Mãdãlina, 14 ani. Dar pentru multi copii, scoala e un loc unde se “adãpostesc” de singurãtatea de acasã. “La scoalã e mai distractiv. Acasã nu am cu cine sã vorbesc. Acasã sunt doar unchiul si bunica mea, care nu sunt foarte vorbãreti”, explicã o elevã din Fâstâci. “Copiii au nevoie de dragostea pãrintilor si sã îi aibã aproape. Poate pentru unii existã cineva care poate sã îi înlocuiascã: bunicii, unchii, mãtusele, fratii mai mari. Iar pentru cã scoala te tine ocupat, nu te mai gândesti la faptul cã nu sunt lângã tine”, povesteste un elev din Tanacu. (Andrei Manolachi)
