În decembrie ’89 poporul român a fost pus la grea încercare. Sub impulsul valului european anti-comunist, sute de mii de români si-au vãrsat nãduhul si au rãsturnat regimul dictatorial. Elanul lor avea sã fie deturnat de unele elemente comuniste duplicitare si neapãrat de forte subversive ale unor servicii, fie ele interne sau externe. Asa se face cã au murit peste 1.200 de nevinovati, iar alti câteva mii au fost rãniti. Nici pânã astãzi atentatorii nu sunt trasi la rãspundere, desi identitatea lor este, într-o anumitã mãsurã, stabilitã. S-a instalat apoi o democratie “originalã” dupã tipic românesc, fiind cocotati în demnitãti indivizi frustrati din vechiul regim, dar si din alte zone de influentã, inclusiv impostori din unele partide istorice. A urmat pârjolul asupra tuturor ramurilor economico-sociale si tara a devenit, treptat, o ruinã. Discutând despre acest fapt cu regretatul economist, Paul Bran, profesor la ASE Bucuresti si întemeietorul ASE Chisinãu, îmi spunea: “Nu s-a realizat niciun plan de strategie economico-socialã pe termen scurt, mediu sau lung. S-a actionat la întâmplare, pompieristic. Era, asadar, normal ca tara sã intre în colaps.”
Recent, mass-media nationalã a adus în prim-plan o altã mostruozitate, tipic dâmboviteanã, si anume, delatiunile unui trepãdus, a mãscãriciului Sebastian Ghitã. Cu o indolentã greu de imaginat, individul face fel de fel de dezvãluiri, care de care mai hidoase si mai nocive pentru tarã. Dacã ele se confirmã, atunci suntem ultima natiune a Europei si printre cele mai nãpãstuite din lume. Întrebarea se pune, de ce nemernicul n-a scos la ivealã aceste dezvãluiri, încã din 2010, când a intrat bine în acest joc murdar si perfid si care i-a permis sã devinã putred de bogat, la o vârstã, când multi tineri n-au putere sã-si încropeascã o casã sau sã-si procure o modestã masinã? Rãspunsul este simplu: si-a pierdut imunitatea, dupã ce nu a mai fost ales în Parlamentul actual. Asadar, Parlamentul este adãpostul tuturor netrebnicilor si hotilor din România. Dacã astãzi s-ar hotãrî radierea imunitãtii, cei mai multi parlamentari si-ar da demisia. Parlamentul este cupola coruptiei si sub ea s-au aciuat, în cei peste 25 de ani, principalii pungasi care au devalizat tara. Deci, popor român, aici e rãul ce se scurge peste noi. Dupã cum trebuie sã reiterãm cã, Securitatea, organul de fortã importat dupã rãzboi de la sovietici, s-a pus ca o pecingine peste români si vietile lor. În cei aproape 50 de ani de îndoctrinare comunistã s-au format adevãrate detasamente de politruci comunisti si care au huzurit pe spinarea poporului muncitor. Dupa ’89, cu sprijinul noilor conducãtori, izvorâti din structurile securisto-informationale, sistemul de fortã a serviciilor s-a repliat, ba chiar s-a întãrit si mai bine înfruptându-se din seva serviciilor din vest unde au mers la perfectionare. Acest hibrid informationist, est-vest, a încãlecat România si o cãlãreste vârtos, iar multimea o suportã de atâtia ani.
Situatia actualã din România este delicatã, tinând cont de problemele din Orientul Mijlociu, dar si de marile migratii ale populatiilor islamice care, dupã pãrerea noastrã, sunt mânate nu atât economic si social, ci pentru a îndeplini porunca lui Allah de distrugerea crestinismului. Iatã de ce actualii guvernanti ai României se gãsesc într-o adevãratã menghinã a timpului. Cu cât problemele interne vor fi solutionate rapid si extirpate fãrã milã, cu atât natia românã va trece cu bine peste necazuri. Din pãcate, la ora actualã niciun lider român si nicio formatie politicã nu sunt capabili sã ia taurul de coarne si sã-l rãpunã.
În altã ordine de idei, din prezentãrile lui Ghitã se desprinde faptul cã era bun amic si cu Ponta si cu Dragnea si neapãrat cu Coldea si chiar cu Kovesi si cã între ei erau strânse legãturi. Ce s-ar fi întâmplat, dacã Ponta ajungea presedinte de tarã? Probabil cã Dragnea devenea prim-ministru, iar Ghitã sef la SRI. Ei, atunci sã te atii la urmãri pe bietul popor român! Mai mult, recent, acelasi Dragnea a venit cu o propunere halucinantã ca doamna Sevil Shhaideh sã fie prim-ministru. Aceasta nu era alta decât “slujnica” lui Nicusor Constantinescu si a lui Mazãre din “republica” Constanta. Deci, stia Dragnea, ce stia, si mai ales pe cine sustinea pentru un asemenea post mare de conducere. Si ar mai fi ceva, si anume legãtura cu darul fãcut de Ponta cu cele 10 hectare de pãmânt date pentru construirea Marii Moschei de la Bucuresti si unde se presupune cã s-ar fi înfiintat o adevãratã academie de pregãtire islamicã. Ce ziceti, dragii mei? Se cam leagã lucrurile. Gata, gata sã devenim tarã musulmanã, sau mãcar simpatizantã sadea.
În atare situatii credem cã opinia publicã româneascã trebuie sã se miste serios si sã-i arunce în cap lui Dragnea cu propunerile de binefãcãtor pentru nãpãstuiti. Dacã analizãm bine, sunt propuneri cu impact populist si ele nu pot fi înfãptuite. Se clameazã cã au câstigat alegerile detasat. Dar hai sã analizãm: au participat la vot în jur de 39% dintre cetãteni cu drept de vot. Dintre acestia 45% au votat pentru PSD; asadar circa 19% din populatia cu drept de vot din România si-a dat acordul pentru “marele” partid. Despre ce fel de majoritate este vorba? Sã fim seriosi! În plus, aceste voturi au venit în majoritate de la asistatii sociali, unii dintre ei trântori si betivani de profesie, sau de la cei cu pensii nesimtite, adicã fosti parlamentari dar si cadre care au lucrat în armatã, militie, securitate sau în aparatul fostului partid comunist. Se poate spune cã la guvernare este partidul votat de asistatii sociali, de membrii structurilor militare si cei ai serviciilor, dintre care unii si profitori de ocazie.
Manevrã tipic post-decembristã dâmboviteanã, departe de democratia occidentalã pe care românii o asteaptã de peste 75 de ani.
Profesor Milutã Moga
