CONTRASTE LONDONEZE…Continuãm aventura noastrã în Marea Britanie cu o poveste uluitoare a unor frati din Stãnilesti, care si-au încercat norocul în Londra. Încercarea le putea fi fatalã, dar într-un final au rãzbit gratie lui “Super Giulian”, un husean care în 2002 a lãsat functia de sef de birou la o institutie publicã si a plecat sã munceascã la Londra, scârbit de sistemul si de nedreptatea din România. Este o poveste din care vasluienii de acasã trebuie sã înteleagã cã asa-zisii plasatori de fortã de muncã, cei care recruteazã români pentru a lucra în Londra, sunt în marea lor parte escroci.
Viata emigrantilor la Londra poate fi uneori complicatã, mai ales atunci când nu stii limba si vii la muncã prin intermediul unor “samsari”. Iatã aventura unor vasluieni, trei frati din Stãnilesti, care au venit în cosmopolita metropolã sã-si încerce norocul. De data aceasta povestea lor este cu final fericit, însã în cele mai multe cazuri nu este asa. Nu le voi da numele celor trei pentru a nu stârni panica la ei în sat. I-am cunoscut pe santierul unde lucrez. I-am vãzut timorati, chiar speriati de noua posturã în care se aflau, si am intrat în vorbã cu ei. Vasile are 44 de ani si împreunã cu ceilalti doi, Iulian si Dinu, doi bãietandri mult mai tineri, au ajuns la Londra adusi de un smecher de prin Buzãu, care le-a promis un loc de muncã, masã si casã. Omul s-a “tinut” de cuvânt. Bãietii locuiesc 11 într-o camerã de 20 de metri pãtrati, primesc mâncare si 500 de lire pe lunã. Cel care i-a adus câstigã de la angajator, pe spatele lor, cel putin 500 lunar pentru fiecare dintre ei. I-am învãtat sã nu se resemneze si sã îsi facã formele legale, pentru cã la demolãri se pot câstiga 500 de lire pe sãptãmânã si din ce le mai rãmâne pot plãti chiria într-un spatiu unde se poate locui omeneste, nu ca la o puscãrie supraaglomeratã. Londra este o metropolã întinsã si pentru a ajunge la locul de muncã poti merge si câte douã ore cu metroul. În prima lor zi de muncã, bãietii din Stãnilesti au fost lãsati la santier fãrã bani pe cardul de cãlãtorie si fãrã telefoane. Nici unul nu stia englezã si vã dati seama cum ar fi ajuns acasã dacã pe santier nu l-ar fi întâlnit pe Iulian Rogozea, un om cu suflet mare. I-a ajutat pe bietii oameni sã se întoarcã la locul în care locuiau, sã se integreze în colectivul de muncitori de pe santier si cum sã foloseascã Google Maps, accesoriu fãrã de care la Londra esti victimã. Iulian a mai fãcut un gest pentru cei trei frati din Stãnilesti. L-a sunat pe “geambasul” de oameni si l-a fãcut cu ou si cu otet, amenintându-l cã-l reclamã. Frica de autoritãti e mare aici. A doua zi, stãnilestenii mei aveau bani pe cardul de cãlatorie, Google Maps activat si telefoane cu numere de Anglia.
De la functionar în România, la “burner” în Londra
Iulian Rogozea este un exemplu de vasluian care a reusit în mult lãudata metropolã. Nu este director de bancã sau profesor. Lucreazã în demolãri de ani de zile si are toate calificãrile posibile în constructii. Este unul dintre cei mai buni operatori de tãieri cu acetilenã si toti constructorii îl cautã. Este cetãtean britanic, plãteste ipoteca la o casã ce va fi a sa într-un final si nu uitã cã a fost strãin si stingher, la începuturile sale, în aceastã tarã. Este cel mai respectat om de pe santier, pentru cã este serios si harnic, punctual si precis si mult mai bun decât toti englezii si irlandezii la un loc din bransa sa. Asta o spun chiar ei. Îl supranumesc “Super Giulian” pentru cã este un as în domeniul sãu. A venit în Anglia în 2002, cu acte false, pentru cã românii nu aveau drept de muncã atunci în Anglia. A cumpãrat un pasaport de sloven de la un basarabean si si-a început marea aventurã britanicã. A lucrat numai în constructii si a învatat de toate. Îi ajutã si pe altii, fãrã sã le cearã nimic. A plecat din tara nu din cauza sãrãciei. Lucra ca functionar public si avea o situatie bunisoarã în Vaslui. Nu i-a plãcut sistemul de la noi. L-am întrebat dacã acum, dupã 15 ani de stat în Londra, i s-ar oferi postul de director la institutia la care a lucrat s-ar mai întoarce acasã? Mi-a rãspuns cã mai bine “ burner” la Londra, decât director la Vaslui.
L. Mocanu
