Suflete de aur cum rar întâlnim! Poveştile unor părinţi de excepţie din Iași

„Ziarul de Iaşi“ vă prezintă cazurile asistenţilor maternali Elena Rusu şi soţilor Vătavu din comuna Scânteia. „Bunica“ Rusu a crescut cinci fetiţe cu probleme de sănătate, două dintre acestea fiind bolnave de autism. „Faptul că fetiţa are autism nu a fost niciodată o problemă pentru noi“, ne spune Elena. Acum, soţii Vătavu sunt asistenţi maternali pentru patru copii de etnie romă. Și în trecut au crescut şi alţi copii de aceeaşi etnie. Toţi au reuşit în viaţă. „O altă fetiţă de care ne-am ocupat, Eliza, tot de etnie romă, este acum în Franţa, studentă în anul II la Sorbona. În clasa a II-a, când a ajuns la noi, era corigentă“, îşi aminteşte Gheorghe Vătavu.
Cei mai frumoşi părinţi din Iaşi sunt, de fapt, bunici – oameni trecuţi de prima ti­nereţe care, după ce copiii naturali s-au aşezat la casele lor, au început să ofere căldura unui cămin copiilor care nu au avut parte de aşa ceva. În judeţul Iaşi, peste 1.400 de copii care au trecut prin situaţii dificile se află în grija a 807 asistenţi maternali. „Ziarul de Iaşi“ a stat de vorbă cu trei dintre bunicii care sunt mamă şi tată pentru 8 astfel de copiii. Elena Rusu şi soţii Eugenia şi Gheorghe Vătavu din comuna Scânteia au casa plină de copii, chiar dacă fetele şi băieţii lor au depăşit de mult vârsta copilăriei.
Elena Rusu, în vârstă de 64 de ani, are 13 copii şi 17 nepoţi. Bunica din Scânteia a crescut opt copii ai ei şi când s-a văzut singură, fără nimeni în curte care să o strige „mama“, şi-a asumat răspunderea pentru cinci copii care se aflau în grija statului, în diferite centre de plasament. Din 2005, în casa Elenei au intrat cinci fetiţe străine – două cu autism, trei cu diferite probleme de sănătate – de care se îngrijeşte ca şi cum ar fi copiii ei de sânge.
„Mai întâi am avut-o pe Andreea, o fetiţă cu autism infantil care a stat la noi şase ani. În al doilea an, am mai cerut de la DGASPC un copil, că m-am gândit că dacă sunt doi se iau, se joacă, şi altfel se dezvoltă fie­care. Aşa a ajuns la noi Brânduşa, pe care o vedeţi şi acum aici. În 2011, nu am mai putut să o ţin pe Andreea, dar am cerut în schimb alt copil. Atunci a venit Maria, o fetiţă de un an cu autism infantil, foarte bolnăvioară şi firavă, care acum este prinţesa familiei. În 2012, le-am primit şi pe surorile Dumitriţa şi Ioana, care provin dintr-o relaţie zbuciumată, cu multe necazuri şi situaţii dificile. Aşa am ajuns în formula în care suntem acum“, povesteşte asistentul maternal.

sursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/suflete-de-aur-cum-rar-intalnim-povestile-unor-parinti-de-exceptie-din-ia-i–150184.html