Corespondentã de la Londra
NOUTATE … Începând cu anul acesta, cotidianul Vremea Noua are corespondent la Londra. E stiut faptul cã cei mai multi vasluieni plecati la muncã în strãinãtate preferã capitala Regatului Unit. Peste 20.000 de vasluieni lucreazã în cea mai cosmopolitã capitalã europeanã, desi cifrele oficiale spun cã aproximativ 5.000 de locuitori din judet sunt înregistrati oficial în scriptele Ministerul Afacerilor Externe. Asadar, se impune ca cititorii ziarului nostru sã fie la curent cu ce ce întâmplã în micuta noastrã comunitate de vasluieni din Londra. Cititi astãzi editorialul L. Mocanu, mai degrabã un ghid al noilor veniti pe tãrâm englezesc, cu sfaturi utile despre ce trebuie sã faci ca sã intri rapid în pâine.
Brexitul si iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeanã nu îi sperie nicidecum pe vasluienii nostri ce trãiesc de ani de zile la Londra sau pe cei care abia acum îsi încearcã norocul pe mult lãudatul tãrâm al fãgãduintei. Personal, trãiesc de doar patru luni aici si în mai putin de o lunã mã descurcam chiar bine, putinã minte, cunostinte bune de limba englezã si “oleacã” de spirit antreprenorial te vor ajuta sã te descurci în aceastã tarã. Multi mi-au spus cã fãrã acte nu poti munci si o sã faci foamea. Depinde! Este obligatoriu sã aplici pentru Insurrence Number (numãrul de asigurare socialã ce îti dã dreptul sã trãiesti si sã muncesti în UK). Pentru asta îti trebuie un amic ce are o adresã si care stie sã te programeze la institutia ce ti-l acordã. În bunul spirit românesc, dacã nu ai un prieten adevãrat toatã aceastã afacere te costã 100 de lire, pe care trebuie sã le plãtesti unui descurcãret. Cu programarea la NINO poti sã începi sã îti cauti de muncã. Dacã nu stii engleza deloc, esti mâncat: ai mult mai multe sanse sã te întorci acasã decât sã stai aici. Poti gãsi de lucru la o spãlãtorie auto patronatã de un albanez sau, în cel mai bun caz, un pakistanez. Vei fi plãtit cu max. 40 de lire pe zi plus bacsisul care, cu mult noroc, mai înseamnã 10 lire, deci 50 de lire pe zi. Vei munci max. 6 zile pe sãptãmânã si vei câstiga 300 de lire, din care obligatoriu plãtesti cel putin 65 de lire chiria, 30 de lire abonamentul de transport în comun. Mare lucru nu poti face cu restul banilor dacã nu respecti un strict program de gãtit singur, bãut apã si fumat tigãri de contrabandã. Nu toti muncim la spãlãtorii. Unii dintre noi muncesc de le sar capacele la samsarii români din constructii care factureazã pentru munca ta beneficiarilor englezi în jur de 120 de lire pe zi, iar tu primesti doar 60. Samsarul îti va spune cã trebuie sã îti plãteascã taxele la stat etc. Minciuni! Te vei trezi cã esti dator la statul britanic si cã îti rupi spinarea pe nimic. Românii nostri, care muncesc în constructii de foarte multi ani, câstigã foarte bine, dar au suferit enorm pânã si-au terminat cursuri de calificare, au cheltuit bani pe specializãri s.a.m.d. Ca nou venit aici pe santier, târnacopul îti va fi frate si lopata, sora. E bine si asa, cãci mai rãmâi cu ceva bani sã pui deoparte, în aceleasi conditii ca ale bãietilor de la car wash: alimentatie austerã si fãcutã în casã, bãut apã, fumat putin si prost. Unii dintre vasluienii nostri ajunsi la Londra îsi îndreaptã pasii si idealurile cãtre alimentatia publicã, crezând cã dacã au vazut la Master Chef cum unii gãtesc tot felul de fonfleuri, pot si ei. Am lucrat douã luni la un serviciu public de control al dãunãtorilor si am avut de a face cu bucãtãriile marilor restaurante. Am întâlnit si români nefericiti. Pavel, un bãiat din Buzãu, era bucãtar la un restaurant bunicel. Îi ieseau si ciorbele, si fripturile. Aici nu îi iese nimic. Bucãtarul sef îi permite doar sã curãte cartofii si sã spele pãtrunjelul. Singurele lui instrumente de gãtit sunt spãlãtorul de vase, mopul si gãleata. Poate dupã vreo doi ani va fi lãsat sã facã o fripturã în acest restaurant. Dacã vrei sã frigi shaorme si kebabi o poti face în legea cea bunã cu 7 lire pe orã. Constructiile rãmân domeniul în care lucreazã cei mai multi români si în care se câstigã cel mai bine. Dacã vreti sã veniti sã munciti aici mai întâi trebuie sã vã convingeti cã aveti un prieten adevãrat care sã vã tinã o lunã pe cazare si masã, sã vã ajute sã vã faceti actele de bazã si sã vã gãseascã ceva de lucru. Brexitul nu e o asa de mare sperietoare dacã esti român la Londra si ai o calificare, un loc de muncã si o adresã legalã. Un irlandez a încercat sã mã sperie cu Brexitul. I-am rãspuns sec. “Brexit…so what? I will go to work in Norway, I have nothing to lose”. Brexit …Ei si ce! O sã muncesc în Norvegia, nu am nimic de pierdut. Nu a mai zis nimic, se dau mari si tari, dar au nevoie de noi, mai ales pe santiere, pentru cã muncim mult si bine. Le-ar pãrea rãu multora dintre ei sã plecãm în Norvegia, sau dacã stau bine si mã gândesc, nici Canada nu e prea departe.
L. Mocanu
