Creanţele fiscale restante, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului trecut, mai mici de 40 de lei, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor în primele şapte zile ale lui 2017, potrivit prevederilor legislative în vigoare. –
Reglementările legale în vigoare stabilesc că, în situaţia în care un debitor nu îşi achită obligaţiile fiscale principale la termenul de scadenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) calculează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite prin decizii referitoare la obligațiile fiscale accesorii, scrie avocatnet.ro.
Potrivit art. 266 din Codul de procedură fiscală şi a Ordinului ANAF nr. 3497/2015, creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului precedent, mai mici de 40 de lei, se scad din evidenţele fiscale în primele şapte zile ale anului în curs.
Cu alte cuvinte, datoriile de până în 40 de lei, datorate la finele lui 2016 organului fiscal central, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor până la 7 ianuarie 2017.
De altfel, plafonul de 40 de lei a fost introdus, potrivit Codului de procedură fiscală, cu scopul de a a evita situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, să fie mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite.
Deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii, emise trimestrial de Fisc
Pe lângă procedura anulării creanţelor bugetare de sub 40 de lei, Ordinul ANAF nr. 3497/2015 stabileşte şi procedura comunicării actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin urmare, Fiscul notifică periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel instituţiei dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Mai precis, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii sunt comunicate debitorilor trimestrial, cu câteva excepţii. Concret, excepţile de la emiterea trimestrială a deciziilor sunt următoarele:
debitorii care înregistrează obligații fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
debitorii care înregistrează obligații fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerțului;
debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenței în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, pentru care nu se calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele născute anterior procedurii;
debitorii declarați insolvabili care nu au venituri și bunuri urmăribile.
Actul normativ amintit stabileşte totodată că pentru obligațiile fiscale principale cu scadența până la data de 1 iulie 2013 care se sting după această dată, deciziile se emit trimestrial, pentru dobânzi, respectiv o singură dată, pentru penalități de întârziere, caz în care se aplică nivelul de 15% din obligațiile principale rămase nestinse.
În schimb, pentru obligaţiile de plată scadente după data de 1 iulie 2013, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii, indiferent de natura acestora, sunt emise trimestrial, pentru toţi debitorii, cu excepţia celor patru categorii enumerate mai sus.
Totodată, există şi cazuri în care deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii, precum şi somaţia sau titlul executoriu, se emit după 180 de zile de la ultima emitere sau de la data la care au fost înregistrate obligaţii fiscale principale restante, dacă accesoriile (majorări de întârziere/dobânzi şi penalităţi de întârziere) sau obligaţiile fiscale neachitate, în cazul somaţiei, nu depăşesc anumite limite, după cum urmează:
1.500 lei, pentru marii contribuabili;
1.000 lei, pentru contribuabilii mijlocii;
500 lei, pentru contribuabilii mici;
100 lei, pentru contribuabilii persoane fizice.
Nivelul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în 2017
Pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă contribuabilii datorează statului, la fel ca până acum, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Conform definiţiei din Codul de procedură fiscală, dobânda este o obligaţie fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale principale ca urmare a neachitării la scadenţă, de către debitor, a obligaţiilor fiscale principale.
La fel ca până acum, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
