SÃRBÃTOARE…În timp ce pentru unii sãrbãtorile de iarnã s-au încheiat, pentru ortodocsii de rit vechi ieri a fost sãrbãtoarea Anului Nou. Departe de agitatia comercialã specificã acestei sãrbãtori, într-o atmosferã în care credinta în Dumnezeu continuã sã reprezinte una dintre temeliile românismului pur, aproape 100 de sãteni din comuna Iana se pregãteau ieri sã treacã în Noul An. Acum, ulitele satului sunt strãbãtute de copii cu clopotei în mânã, gospodinele gãtesc tot felul de bunãtãti pentru masa de Revelion, iar bãrbatii se întâlnesc pentru a vorbi despre reusitele din anul ce tocmai se încheie si pentru a pune la bãtaie planurile de viitor. Lucrurile nu au stat însã întotdeauna asa. Ritul vechi pe vremea comunismului si chiar si mai înainte era sinonim cu nesupunerea fatã de regim. De aceea, toti cei care aveau curaj sã sãrbãtoreascã Crãciunul si Anul Nou pe vechi erau bãtuti, bãgati în puscãrii si terorizati de Securitate. Botezurile si nuntile se tineau prin beciuri, iar de slujbe în bisericã nici nu putea fi vorba. O istorie zbuciumatã, salvatã doar de credinta în Dumnezeu a unor oameni vrednici, care nu s-au clintit în fata zbuciumului acelor vremuri.
Unul dintre acesti oameni este Ion Carp. Cel care l-a convins cã ritul vechi e legea pe care trebuie sã o urmeze a fost chiar tatãl sãu. “ În 1924, Biserica Ortodoxã Românã a trecut la noul calendar. Multi nu au fost de acord asa cã s-a înfiintat Biserica Ortodoxã de Rit Vechi. Tata a zis cã datele sãrbãtorilor nu se pot schimba asa, de pe o zi pe alta . Împreunã cu un prieten a luat drumul Ierusalimului pentru a vedea când se aprinde Lumina de Paste. Când s-a sãrbãtorit Pastele pe rit Nou, Lumina nu a pogorât. Atunci tata s-a dus la un preot de acolo si i-a zis: “Pãrinte, noi ce facem, nu mai am avem nici un ban, nu mai putem sta 13 zile aici. Preotul i-a zis sã se ducã la Maica Domnului sã se roage, sã-i spui si Ei problemele prin care trece. A doua zi dimineatã a venit o femeie si i-a luat la treabã. Le-a dat o sãptãmânã de lucru, apoi i-a rãsplãtit de au avut oamenii bani cu ce se descurca pânã când s-a sãrbãtorit Pastele pe rit vechi. Abia dupã 13 zile, când s-a sãrãbãtorit Pastele pe rit vechi a venit Lumina cea adevãratã, care vine de când e lumea asta. Când s-a întors acasã, tata le-a zis celor din sat cã nu este lege mai bunã decât asta, cea de rit vechi, pentru cã atunci s-a aprins Lumina la Ierusalim. De atunci tata nu s-a mai schimbat, a rãmas ortodox pe rit vechi.”
Comunistii ne-au dãrâmat douã biserici
Din cauza bãtãilor si a amenintãrilor celor care conduceau tara la acea vreme, foarte multi s-au dat pe Ritul Nou si foarte putini au continuat sã tinã sãrbãtorile pe vechi. “Am avut probleme foarte mari, mai ales pe timpul comunismului. Veneau la noi preotii pe Rit Vechi din alte sate si slujeau pe ascuns. Sfântul pãrinte Glicherie, care a fãcut mãnãstirea de la Slãtioara, a fost condamnat la moarte pentru cã nu a schimbat legea. A fost arestat si condamnat la executare. Nevasta prim-ministrului de atunci a pus o vorbã bunã sotului ei, si asa a scãpat sfântul pãrinte de moarte. A fost greu, foarte greu. Când s-a dat legea asta, toti cei care nu se dãdeau dupã Ritul Nou, erau bãtuti. Multi au suferit. Am suferit si noi, aici, la Iana. Prin 1988 comunistii ne-au dãrâmat douã biserici. Dar toti care erau din sat si care au pus mânã sã distrugã biserica, toti au murit. Nevasta mea i-a zis viceprimarului Rosu, care era pe atunci, cã acolo o sã-i rãmânã mâinile dacã o sã strice lucrarea lui Dumnezeu. Sapte oameni au dãrâmat, în doi trei ani, toti sapte s-au prãpãdit. Indiferent de ce bisericã slujesti, de ce credintã ai, nu ai voie sã distrugi Casa Domnului, e mare pãcat”, ne-a mai spus Ion Carp
De frica militienilor, slujbele, botezurile si nuntile se tineau prin beciuri, departe de ochii lumii
Pentru a nu avea de suferit din cauza credintei, sãtenii din iana se rugau lui Dumnezeu prin podurile si beciurile caselor. “Eu eram un fel de sef la Drumuri. Eram vãzut bine de politai, de primari. Preotii veneau la mine, pentru cã îi protejam într-un fel. Îl mai anuntam pe primar cã vrea unul sã-si boteze copilul, cã altul vrea sã facã nuntã iar primarul dãdea ordin sã nu pãtim nimic. Cu toate astea, botezurile si nuntile le tineam prin beciuri, prin locuri ascunse. În 1988, am început sã contruim o bisericã. Pentru a avea permisiunea celor din conducerea comunei, am cerut o autorizatie de casã. Nu le-am zis ce planuri aveam noi. La câteva sãptãmâni dupã ce am turnat baza constructiei, a cãzut comunismul. Asa se face cã ajutorul lui Dumnezeu am construit Biserica ce ne-am dorit-o” a mai spus Ion Carp. Azi, sãtenii din comuna Iana nu trebuie sã mai sufere atât pentru a sãrbãtori Crãciunul si Anul Nou pe Rit Vechi. Ieri, pe ulitele satului, copiii umblau cu Plugusorul, gospodinele se întreceau în mâncãruri care mai de care mai gustoase pentru masa de Revelion iar bãrbatii puneau la cale planurile pe anul ce tocmai stãtea sã înceapã. Poate si din cauza istoriei zbuciumate prin care a trecut micuta localitate vasluianã, sãrbãtorile de sfârsit de an au o însemnãtate deosebitã.
