TRIST Pare greu de închipuit cã, la temperaturile scãzute ale acestor zile si nopti, cineva ar putea supravietui afarã, într-o groapã sãpatã în pãmânt, fãrã nicio sursã de cãldurã! „Gãbãrel” însã, bãrbatul care si-a fãcut un bordei, în marginea Husului, reuseste sã sfideze gerul de sapte ierni încoace. Fãrã nicio alternativã, omul stã între peretii de pãmânt rece si trage nãdejde cã va ajunge sã vadã si primãvara urmãtoare.
Husenii care îi stiu povestea lui Mihai Gãbarã, 48 de ani, s-au întrebat în aceste zile dacã omul chiar a reusit sã înfrunte gerul nãprasnic din ultimele zile. În bordeiul sãpat cu sapte ani în urmã, fãrã nicio sursã de încãlzire, bãrbatul a continuat sã locuiascã în continuare ca si cum afarã nu ar fi fost un frig care sã crape pietrele. Doar el stie cum a îndurat temperaturile extreme mai ales din cursul noptii, însã cert este cã vecinii s-au crucit, în fiecare dimineatã, când l-au vãzut cã iese, teafãr, din bordei. „Vã spun sincer cã nu am crezut cã va supravietui. A fost prea frig, ca sã poatã supravietui cineva afarã. Dimineata, când îl vedeam cã iese din vizuina aceea a lui, îmi fãceam cruce. Ziceam cã încã are zile”, a spus Cristi, unul dintre husenii care stau în zonã. „Chiar dacã s-a cãlit, tot e criminal sã lasi un om sã doarmã afarã, la minus nu stiu câte grade. Eu nu înteleg de ce Asistenta Socialã de la Primãrie nu încearcã sã facã ceva pentru acest om”, spune si Mariana. „Acolo doarme si nici eu nu stiu cum. L-am ajutat cu ce s-a putut, cu o tigarã, poate cu o farfurie de mâncare, dar asta nu e viatã. Nu are niciun venit. Sunt zile în care nu mãnâncã. Dacã noi suntem la muncã, abia seara dacã mânâncã. Este foarte grea soarta lui. A venit recent si era rãcit tare. I-am dat un Paracetamol, cã atât aveam si eu în casã. Ti-e milã de un câine, dar de un om?!”, a spus Liliana, una dintre persoanele care îl mai ajutã pe omul din bordei.
„Nu mai are rost sã mai spun, cã unii mã cred, dar nu au cu ce mã ajuta, iar altora nu le pasã”!
„Gãbãrel” a învãtat sã nu se mai plângã, atunci când cineva îl întreabã cum poate sã mai iasã viu din bordeiul rece, sãpat în pãmânt. „Nu mai are rost sã mai spun, cã unii mã cred, dar nu au cu ce mã ajuta, iar altora nu le pasã. Trãiesc asa cum se poate. Nu am unde mã duce. Am sapte ani de când stau aici. E frig, dar mã învelesc si stau acolo, pe patul din scânduri. Dacã mã mai trezesc, e bine, dacã nu, asta a fost”, spune, cu amãrãciune, bãrbatul. Nu are nicio sursã de venit, iar de mâncare îi mai dau oamenii cu adevãrat buni din zonã. Sunt putini, dar, fãrã ei, „Gãbãrel” este convins cã ar fi murit de mult. Se uitã trist, înspre cimitir si aratã cu mâna: „Mã duceau la deal pânã acum, dacã nu erau câtiva oameni care sã mã mai ajute”. Nu mai crede cã, dacã se va afla iarãsi de drama sa, autoritãtile vor veni sã îi dea o mânã de ajutor. „Dacã nu au venit pânã acum, nu vin nici de aici înainte”, este convins omul din bordei. De reamintit cã Mihai Gãbarã este husean de origine si a copilãrit într-o locuintã socialã de pe strada Ioan Vodã cel Viteaz, împreunã cu surorile sale. Pãrintii au murit, iar surorile au plecat în lume. L-au luat si pe el o vreme acolo, dar nu pentru mult timp. Când s-a reîntors în orasul natal, acesta spune cã locuinta socialã a pãrintilor fusese datã altor oameni necãjiti. O vreme a fost vãcar si spune cã mult timp a dormit pe dealuri. Husenii de la Dric, atunci când l-au vãzut, i-au spus cã ar putea mãcar un bordei sã îsi sape, dacã la o casã nu poate spera. A luat sfatul în serios si a sãpat groapa din marginea cartierului Dric. De atunci, el trãieste în… pãmânt.
