Declaratie halucinantã
SÃRÃCIE… Fetita de cinci ani, pãlmuitã de propria mamã în Spitalul „Sfânta Maria” din Iasi, acolo unde se afla internatã cu o boalã cronicã, dar si sora ei de patru anisori, au ajuns într-un centru de plasament din Vaslui. Pãrintii si-au dat acordul, ieri dimineatã, în urma vizitei unei echipe de la Directia Generalã de Asistentã Generalã si Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui la domiciliul familiei Matei. Cu ochii în lacrimi si sufletul sfâsiat de despãrtirea de cele douã fetite, tatãl le-a promis acestora cã dupã ce va reusi sã consolideze casa în care stau, le va lua înapoi. „M-a durut sufletul, dar m-am gândit la binele lor. Andreea trebuie sã tinã un regim strict si ne era greu din punct de vedere financiar. Le vom lua înapoi de îndatã ce reusim sã ne facem aici cealaltã camerã”, a declarat Cornel Matei. De cealaltã parte, mama nici acum nu pare sã constietizeze fapta. Mai mult, îndemnatã de concubin, a reusit sã spunã „da, îmi pare rãu, cã e un suflet de om”. Spune, totodatã, cã îsi cam pierduse rãbdarea: „sã stai trei sãptãmâni în spital, nu e usor. Nu mai aveam rãbdare”.
Povestea familiei Matei din Miclesti e pe cât de complicatã, pe atât de tristã. Cornel si Oana s-au cunoscut în Bucuresti în urmã cu câtiva ani. El venise în capitalã sã lucreze, ea provenea dintr-o familie dezorganizatã si locuia pe unde apuca. S-au plãcut, s-au iubit si apoi s-au mutat în Vaslui. Vecinii spun cã femeia are ceva probleme pe fond emotional si psihic, pentru cã altfel nu si-ar explica atitudinea acesteia uneori. În timp ce era însãrcinatã cu fata cea mare, Andreea, a dispãrut de acasã si a hoinãrit pe strãzi. A fost gãsitã ulterior, cu putin timp înainte de a naste, în Bârlad. A ajuns într-un centru maternal si de abia atunci Cornel a reusit sã-i dea de urmã. „Înainte ca ea sã plece de acasã, el era plecat la muncã în tarã. Dupã ce s-a întâmplat asta, nu a mai avut curajul sã plece. Nu prea are bazã în ea si de aceea a rãmas si el acasã, sã aibã grijã de copii. Lucreazã pentru ajutorul social, e un om foarte muncitor si cu mult bun-simt. Tine la copiii lui ca la ochii din cap. Grijuliu, se preocupa mereu sã le aducã mâncare acasã si jucãrii. Repet, un tatã cum rar gãsesti. Dar, din pãcate, conditiile de acasã nu-i permit sã ofere fetei de cinci ani un mediu sãnãtos, pentru ca ea sã-si revinã din punctul acesta de vedere. Plus cã trebuie sã tinã un anumit regim, nu are voie sã mãnânce orice. A fost destul de greu de convins sã-si dea acordul, dar în cele din urmã a acceptat, pentru binele lor”, a spus asistentul social de la Primãria din Miclesti.
Sãrãcie lucie, pereti din nailon
În locuinta familia Matei, sãrãcia parcã e la ea acasã. Nu poti spune cã e mizerie, pentru cã nici nu au multe lucruri, dar nici curãtenie, pentru cã e o camerã micã si insalubrã. Douã paturi, unul cu jumãtate de saltea, un scaun, o masã, un televizor si câteva asternuturi sunt cam singurele lucruri din cãmãrutã. Miroase a fum, pentru cã hornul e prea mic si nu iese în totalitate afarã. Au încercat sã-si mai construiascã o camerã, dar din lipsa banilor nu au mai continuat. Astfel, i-au fãcut camerei pereti din nailon. Situatia e strigãtoare la cer si în niciun caz nu e un mediu sãnãtos pentru a creste doi copii. Asta l-a determinat si pe Cornel sã accepte ca cele douã fetite sã fie trimise într-un centru de plasament. „Nu am vrut deloc sã le dau, mã doare sufletul numai când îmi aduc aminte, dar am stat si m-am gândit cã dacã Andreei se agraveazã boala. În conditiile astea, tot ce era posibil. Oricât mi-e de greu, trebuie sã recunosc cã ne era greu sã îi oferim regimul de care avea nevoie. Dar le vom lua înapoi, voi munci si mai mult ca pânã acum sã fac camera asta aici si sã le ofer tot ce au nevoie”, a spus tatãl.
„Un om muncitor. Pãcat cã nu-l ajutã nimeni”
Viceprimarul comunei Miclesti a promis cã va încerca sã ajute familia sã continue lucrarea începutã la anexã. „Nu pot sã vã spun decât cã e un om care meritã sã fie ajutat. Dacã veti întreba tot satul, veti auzi numai lucruri bune despre el. Despre ea, Oana, concubina lui, nu stiu sã vã spun prea multe, pentru cã nu e de aici, din Miclesti, dar din câte am înteles, nu prezintã sigurantã. A mai fost plecatã de acasã, dar el s-a dus dupã ea si a adus-o acasã. Nu l-am vãzut niciodatã cu sticla de bãuturã în mânã. Nici violent nu stiu sã fie… Repet, un om muncitor, care nu a avut parte mai deloc de ajutor. Locuieste în casa bãtrâneascã, nu mai are frati, tatãl i-a murit, de mamã nu mai stim nimic. Nu-l ajutã nimeni. I-am promis cã la primãvarã îi dau eu ciment sã-si facã acolo cãmãruta aceea. La cum îl vãd, va face, cã îl observ cã e tipul acela sportiv, ambitios, dornic de a face, mai ales acum, ca sã-si aducã fetele acasã”, a declarat viceprimarul comunei Miclesti.
