Drama unei familii din Husi stabilitã la Bruxelles!
GRAV… Doi tineri din Husi nu au mai apucat sã se bucure de bebelusul lor, din cauza indiferentei medicilor din Bruxelles. Pruncul a murit sufocat în pântecul mamei, care a fost lãsatã în suferintã, cu tensiunea mãritã, ore în sir!
DE NECREZUT Dramã sfâsietoare în familia unui husean în vârstã de 21 de ani, stabilit la Bruxelles! Cu douã zile înainte de Anul Nou, sotia sa, însãrcinatã în luna a VIII-a, a ajuns de urgentã la un spital din capitala Belgiei, însã, dupã ore în sir de indiferentã a cadrelor medicale, dar si de sunat de cel putin 50 de ori dupã medicul ginecolog curant, pruncul a murit sufocat în pântecele mamei. De un fir de atã a atârnat inclusiv viata tinerei femei, care s-ar fi prãpãdit si ea, dacã sotul sãu, huseanul Andrei Brasovanu, nu ar fi fãcut apeluri disperate, cerând ajutor de la cadrele medicale. “Eu, înainte sã lesin, sã nu mai stiu de mine, am cerut doctorilor sã îmi salveze copilul, nu pe mine. Dar nu au putut”, spune, sfâsiatã de durere, Laura, mama fetitei stinse în pântece, care astãzi va fi externatã. Fetita, Miruna Stefania Ioana, va fi înmormântatã la Bruxelles. Pãrintii împietriti de durere nu au mai rãmas decãt cu amprentele picioruselor fetitei lor.
Tragedia s-a petrecut vineri, 30 decembrie. Pânã atunci, cei doi viitori pãrinti ai fetitei nenãscute erau foarte fericiti în asteptarea copilului mult dorit. Laura era însãrcinatã în luna a VIII-a. Brusc, lucrurile au luat o întorsãturã la care nimeni nu se astepta, desi, spune Andrei, ceva probleme de sãnãtate ale Laurei fuseserã oarecum depistate de marti, când tensiunea mult crescutã i-a dat câteva emotii. Vineri însã, lucrurile s-au complicat foarte mult. “Eu eram la 90 km în afara Bruxelles-ului. Soacra mea m-a sunat si mi-a zis la ora 12:30 cã o duce la spital pe sotia mea. Atunci au sunat doctorul ginecolog sã vinã, dar nu a rãspuns. La 17:00 am ajuns eu la spital si am aflat cã bebelusul a murit! Si eu, si soacra mea am sunat doctorul încontinuu. Cred cã de vreo 50 de ori, apoi am primit un sms de la el, prin care ne-a spus cã o sã vinã într-o orã”, povesteste Andrei momentele tensionate ale acelei zile cumplite. “A venit dupã o orã si nici nu m-a bãgat în seamã. A intrat în salonul unde era sotia mea si apoi a venit la mine pe hol si mi-a zis, simplu, cã copilul nostru e mort de 42 de ore. Eu i-am zis ca este imposibil asa ceva, deoarece, la 8 dimineata, m-am jucat cu lumina pe burtica sotiei si fetita misca! Dupã 2 ore, medicul ginecolog a iesit din spital. Eu eram afarã, iar el mi-a zis cã nu mai poate face nimic, fetita e moartã si cã pentru mamã… ce o fi, o fi. Si a plecat, pur si simplu”, povesteste, înfrânt de suferintã, tatãl.
Si-ar fi dat viata ei, în schimbul vietii fetitei sale!
Andrei Brasovanu este stabilit de o vreme la Bruxelles, unde are o afacere în domeniul constructiilor. El si familia sa au toate taxele si impozitele plãtite la zi, inclusiv asigurãrile medicale. Tocmai de aceea, modul în care s-au purtat cadrele medicale de acolo este cu atât mai greu de înteles.
“De la ora 23,00, pânã la ora 02:30 nu a mai venit nimeni în salon, la sotia mea. La 02:45 sotia mea avea dureri foarte mari si, disperat, am sunat la alarmã, dar nimic. Am iesit pe hol, la informatii, dar nu era nimeni. Într-un final, a venit o asistentã. Iar a fost sunat ginecologul si a zis cã dacã copilul e mort, atunci el nu are de ce sã mai vinã. La ora 3:03 minute a nãscut fetita. Fãrã viatã”, spune, cu inima strânsã, Andrei Brasovanu. “De la ora 3:25, pânã la 06:00 am sunat încontinuu, ca sã cer sã mã lase mãcar sã îmi vãd copilul. Într-un final, mi-au arãtat fetita. Deci, tot ceea ce pot sã spun este cã nu doar în România este un sistem dificil. Credeam cã dacã noi trãim în capitala Europei, e altceva, dar sistemul este… Vã mãrturisesc cã în noaptea aceea de vineri spre sâmbãtã, erau femei gravide care urlau de durere pe hol, dar nimeni nu le bãga în seamã”, spune huseanul. Astãzi, Laura va fi externatã si împreunã se vor ocupa de înmormântarea fetitei. Distrusi de durere, cei doi pãrinti spun cã nu îsi vor pierde speranta, mai ales cã mai au acasã un fiu la care ambii tin foarte mult. “Eu, înainte sã lesin, sã nu mai stiu de mine, am cerut doctorilor sã îmi salveze copilul, nu pe mine. Dar nu au putut”, plânge Laura, mama care era pregãtitã sã lase la o parte viata ei, pentru ca fetita ei… sã trãiascã!
