Un raport al Corpului de Control din 2014, când ministru al Sănătății era Eugen Nicolaescu, scotea la iveală de atunci mai multe nereguli în sistemul sanitar de transplant. Cel mai grav ar fi faptul că unele organe erau acordate discreționar de către personalități medicale.
Potrivit ministerului Sănătății, Vlad Voiculescu, existau probleme încă din anul 2014, acesta fiind motivul pentru care a decis să trimită din nou Corpul de Control la Agenția Națională de Transplant.
Nu există un registru național pentru alocarea organelor de transplant, nu sunt specialiști în domeniu și nu exisă o monitorizare clară a donatorilor și nici a pacienților care au nevoie de un transplant. Acestea sunt doar câteva dintre problemele descoperite de Corpul de Control.
Raportul din 2014 a fost efectuat la câteva luni dupa scandalul privind transplantul de rinichi pentru actorul Alexandru Arșinel. Acesta a fost acuzat ca a primit tratament preferențial, listele cu pacienți care așteptau un rinichi nou fiind ignorate de conducerea Agenției Naționale a Transplantului.
Principalele deficiente găsite în raportul din 2014 și redate de HotNews.ro sunt:
– mai multe compartimente din Agenția Națională a Transplantului (ANT) erau nefuncționale;
– secretariatul ANT și al Consiliului Științific nu a fost asigurat de nimeni;
– Consiliul Științific nu s-a întrunit într-un an decât de două ori, în ciuda prevederilor legale care cereau cel puțin o întâlnire pe luna;
– Consiliul Științific nu și-a îndeplinit o mare parte din atribuții, printre care unele esențiale: elaborarea protocoalelor privind standardele de calitate, elaborarea de norme și standarde și instrucțiuni. Mai mult: la acel moment, Consiliul Științific nu stabilise criteriile de alocare a organelor ce urmau grefate (grefoane umane), adică aceeași problemă cu care activitatea de transplant se confruntă și acum: lipsa criteriilor transparente și previzibile pentru transplant;
– neîndeplinirea obligațiilor de către oficiile regionale ale ANT;
– lipsa fișelor de post obligatorii pentru coordonatorii de transplant din spitalele autorizate, ceea ce ducea inclusiv la imposibilitatea tragerii la răspundere;
– lipsa de monitorizare a riscurilor care afectează direct calitatea activității de transplant;
– nerespectarea de către ANT a atribuțiilor de stabilire și respectare a alocării organelor la nivel național;
-nerespectarea de către ANT a atribuției de monitorizare a donatorilor vii și a donatorilor aflați în moarte cerebrală;
– probleme majore la acreditarea pentru transplant a mai multor spitale.
