Cu ceva timp în urmã, la instanta de judecatã a ajuns un dosar de divort. Un tânãr din Tâlhãresti (Codreni), comuna Rosiesti, solicita desfacerea cãsãtoriei deoarece avea probe indubitabile cã nevasta îl însela. Realitatea însã a fost alta si ea va fi aflatã ceva mai târziu.
Asadar, Ionel, bãiat chipes si nãstrusnic din Tâlhãresti, nume predestinat la nelegiuiri, hotãrãste sã se însoare. Se sãturase de flãcãit, mai ales cã împreunã cu un bun amic “tâlhãriserã” cam tot ce se putea prin preajmã. Cumpãneste îndelung si în cele din urmã o ocheste pe Aglaia, o fata cam tomnaticã, balcâzã si putin simpaticã. În schimb era unicã la pãrintii cu avere, dar si mostenitoarea casei bunicilor. Dupã ce se sfãtuieste cu pãrintii, oameni scãpãtati, dar stãpâniti de duhul betiei, trece repede la actiune, orbit de patima înavutirii. Totul a durat mai putin de o lunã de zile si, pe nepusã masã, s-a programat nuntã mare. Lapte în pãsat, socrii se oferã sã organizeze ei nunta si sã suporte toate cheltuielile. Ce mai, chilipir adevãrat!
Noua familie se mutã la cuibusorul de nebunii în casa mostenitã de la bunicii miresei. Lucrurile au mers cum au mers, dar Ionel începe sã îsi dea seama cã luna de miere, nu numai cã nu era dulce, ci dimpotrivã, sãlcie, chiar amarã.
Îsi mãrturiseste necazurile lui Ghiorghitã, vechiul lui tovarãs de nebunii. În cele din urmã pun la cale o blestãmãtie care sã îi permitã obtinerea divortului. Iatã, de altfel, si faptele :
– Tu, Ghiorghitã, vii la mine acasã la 12 noaptea fix si stai lângã usã. Eu voi iesi afarã cu motivul cã merg la WC. Intri în locul meu în camerã si te bagi în plapumã lângã balcâza de nevastã-mea. Eu voi veni putin mai târziu, voi aprinde lumina si, gãsindu-vã în pat pe amândoi, am motiv de divort!
– Întocmai asa vom face, îi confirmã Ghiorghitã, doar am fãcut împreunã atâtea lucruri si ne-am distrat grozav.
Odatã planul pus la punct a fost aplicat, iar motivul de divort era beton si va fi prezentat instantei ca fiind veridic si, drept urmare, cãsãtoria va fi dezlegatã. Mai mult, “tâlharul” din Tâlhãresti s-a ales cu despãgubiri materiale motivat de faptul cã toate veniturile de la nuntã ar fi fost însusite de socrii sãi.
Fapta de la Tâlhãresti (Codreni) ar fi bunã ca învãtãturã de minte pentru toti aceia ce îsi doresc înavutire si nu cãsãtorie adevãratã.
Profesor Milutã Moga
