Mă minunam mai acum vreun an când cineva, abia întors din Afganistan, îmi povestea cum satele şi oraşele nu au canalizare acolo şi cum, în jurul lor sunt şanţuri descoperite pe care curg fecalele şi deşeurile provenite de la toalete, dacă se pot numi aşa ultimile.
Ei bine, în campania electorală care decurge conform graficului, am intrat zilele acestea în mai multe comune vrâncene. Nu că la Botoşani sau Iaşi ar fi altfel, dar aici e la fel ca acolo şi ca în foarte-foarte multe sate ale României. O Românie din 2016 în care civilizaţia este departe ani lumină de ceea ce înseamnă definiţia ei, dacă există una, departe de cea a ţărilor occidentale pe care le luăm mereu exemplu.
Primul om căruia echipa trebuie să-i dea flyere şi să-l convingă să voteze era un bătrânel uscăţiv care abia traversa strada în soarele de noiembrie şi care nici nu mai auzea bine.
– Să vii la vot, îi spune candidatul!
– Dacă mai trăiesc, mai votez, spune moşul cu vocea obosită dar nu supărată, zâmbind chiar. Îl oblojesc şi cu un fular, să fie treaba treabă, şi se continuă acţiunea.
Şoseaua e aproape pustie. O maşină a trecut cu nişte moloz, oprită şi omenită cu hârtii electorale şi ea. Candidatul se cunoaşte cu şoferul acesteia. În faţa unei şcoli ne oprimşi intrăm. Cunoaşte şi aici pe cineva şi, deşi nu dăm copiilor nimic, candidatul intră să lase materiale informative vreunui profesor cunoscut. Pe drum strigăm la toate porţile. Doi din acest sat sunt ghizi perfecţi pentru că-i cunosc pe toţi cei la care mergem: „Aici nu, că e PSD-ist, aici nu mai e nimeni… e plecat în Italia. Aici a vândut… Moaşă Marieeee”. Iese femeia.
– Să ştiţi că am treabă, n-am timp. Se uită cu pizmă la noi pentru că înainte mai trecuseră şi alţii, cu alte culori pe ei. Are înfipte în gard două rânduri de flyere.
– Da stai, da nu mă mai cunoşti? Sunt cutare, spune candidatul… şi se leagă o conversaţie de complezenţă
sursa: http://www.ziaruldevrancea.ro/politica/1588836986-daca-mai-traiesc-mai-votez.html
