Zilele acestea, Parchetul General al României a demarat o actiune privind abuzul în serviciu, traficul de influentã, cumpãrarea de influentã si fals privind acordarea de revolutionar. Cum certificatele de revolutionar s-au distribuit si în judetul Vaslui, mã simt dator sã fac unele precizãri. Situatia în tarã în zilele acelea din 1989 era tensionatã atât din cauza regimului comunisto-securist, cât si a planului extern pus la cale de forte estice si vestice. La Vaslui era liniste, asa cum a fost dintotdeauna si cum este si astãzi. Singura notã discrepantã era datã de patrulele de militieni si gãrzi patriotice, care te puteau lua la întrebãri dacã mergeai pe trotuar sau stãteai de vorbã în grupuri mai mari de trei persoane. Ceva mai animate erau “crâsmele” din zona centralã în care îsi fãceau veacul “valutistii”, muzicantii ambulanti, indivizi fãrã ocupatie, tigani si betivani de profesie. Cam acesta era tabloul Vasluiului la ceasul amiezii, când pe televizoare au apãrut Ion Caramitru si Mircea Dinescu cu un grup de revolutionari autentici, anuntând cã dictatorul Nicolae Ceausescu, însotit de câtiva apropiati fideli, a pãrãsit sediul Comitetului Central al P.C.R., plecând cu elicopterul si, în consecintã, a abdicat de la conducerea statului. În aceste conditii, cei de prin crâsme si de la unele institutii apropiate au iesit în Piata Civicã si apoi au fortat intrãrile în sediile Comitetului Judetean de Partid si al Consiliului Judetean. Asadar, nimeni de la Vaslui si din celelalte localitãti ale judetului nu a premeditat si pregãtit actiunea din decembrie 1989. De aici si concluzia cã nu au fost forte determinante în declansarea revolutiei în judetul Vaslui. Vestea plecãrii dictatorului am aflat-o în jurul prânzului la L.M.K. Vaslui, când directorul de atunci al unitãtii a ordonat închiderea televizoarelor si a radiourilor si pãrãsirea localului. Dupã ora 15 m-am deplasat în Piata Civicã, iar la ora 16 am intrat în sediul Comitetului Municipal de Partid si am solicitat Tincutei Luca, conducãtorul municipiului, sã pãrãseascã sediul. Aceasta, iritatã, mi-a replicat cã va ordona sã fiu arestat. Pe un ton hotãrât i-am comunicat cã nu sunt primul sau ultimul ce pot fi arestat în acest eveniment, dar sã pãrãseascã de urgentã locatia. În zilele de 23 si 24 decembrie 1989, inclusiv noaptea, m-am aflat la Penitenciarul Vaslui însotit de câtiva tineri si am încercat pe cât posibil sã preîntâmpin un grav incident, ca urmare a revoltei detinutilor. În dimineata zilei de 25 decembrie am fost convocat la sediul ziarului Vremea Nouã si mi s-a propus sã fac parte din grupul de cinci persoane care sã conducã noul ziar Adevãrul. Tot atunci am stabilit si sumarul primului numãr. În jurul prânzului, la plecarea din sediul Palatului Administrativ, la parter, un grup de vasluieni mi-au propus sã preiau conducerea municipiului, pe care am detinut-o pânã la 31 august 1990, devenind primul conducãtor al Vasluiului postrevolutionar. Am devenit membru al Ligii luptãtorilor din decembrie 1989. Nu detin niciun alt titlu si nici nu beneficiez de avantaje materiale si morale ca urmare a actiunilor mele din acea perioadã. Consider cã toti aceia care au obtinut înscrisuri cu recompense si care au beneficiat de ele sunt niste impostori si trebuie deferiti legii. Declar cu toatã rãspunderea cã în judetul Vaslui nu au fost persoane cu rol hotãrâtor în pregãtirea si declansarea revolutiei, ci doar persoane care au participat la actiunile ce s-au desfãsurat dupã orele 14 din ziua de 22 decembrie 1989. Unele dintre aceste persoane au compromis actul revolutionar, fie fiind frustratii regimului sau din esaloanele 2 si 3 ale aceluiasi regim si care au profitat din plin de haosul creat. Mã alãtur acelora care protesteazã fatã de abuzurile acestor indivizi si solicit si eu ca justitia românã sã facã dreptate. Declar cu toatã rãspunderea cã si la Vaslui s-a fãcut trafic de influentã, iar unii indivizi cocotati în demnitãti nefiresti si-au rotunjit averile prin aceastã mascaradã. Solicit pe aceastã cale Parchetului de pe lângã Tribunalul Vaslui sã întreprindã mãsuri în restabilirea adevãrului asupra evenimentelor din decembrie 1989. Totodatã, îi rog pe cei care au trudit alãturi de mine, în acele zile fierbinti din decembrie 1989, sã se alãture demersului meu în a demasca chipurile hidoase ale falsilor revolutionari si ale profitorilor de ocazie, unii dintre acestia fiind niste ratati si impostori.
Profesor Milutã Moga
