NECAZ …Doi huseni, sot si sotie, plâng zadarnic pe la usile instantei de judecatã, sperând cã vor redeveni proprietarii… propriului apartament! Oamenii sustin cã, în 2013, i-au fãcut acte unuia dintre fii, cu întelegerea ca el sã le fie de ajutor la bãtrânete, însã, dupã o vreme, când au apãrut tensiuni între ei, ar fi descoperit cã acel contract încheiat la notar nu prevede nicio clauzã în privinta întretinerii lor. Au încercat sã „strice” actele. „Nu vreau sã ajungem, la bãtrânete, într-o colibã, mai ales cã avem cu noi si un alt fiu, bolnav”, spune, cu ochii în lacrimi, Elena Silistrã, 62 de ani. Au pierdut însã procesul si nu mai stiu cui sã cearã ajutorul. „Ce s-a semnat, este bun semnat! Un contract de vânzare-cumpãrare, cu toate conditiile esentiale de validare îndeplinite la momentul încheierii, rãmâne valabil. Dacã, într-adevãr, au semnat fãrã sã citeascã ce semneazã, atunci este unul dintre numeroasele cazuri în care cei în vârstã sunt pãcãliti mult prea usor pentru a li se lua casele”, sustin avocatii.
Huseanca în vârstã de 62 de ani se teme ca sã nu ajungã, în curând, pe strãzi, împreunã cu sotul de 65 de ani, dar si un fiu, de 40 de ani, bolnav. A sustinut în fata instantei cã a fost pãcãlitã la notar, când a semnat, crezând cã acel act presupune si clauza de întretinere. „Noi nu avem scoalã multã. Apoi, când s-a citit contractul, bãiatul ne tinea de vorbã si nu am putut fi atenti. El a investit în acest apartament, e adevãrat. A cumpãrat usi de termopan, centralã. Ne-am gândit cã ne vom întelege. Dar nu a fost asa. Abia în 2015, la o ceartã, am descoperit cã el nu avea nicio obligatie fatã de noi. Atunci am zis cã am fost pãcãliti”, spune femeia, care a mers la instantã sã cearã desfacerea actelor. Trãind doar din pensia bãtrânului, au fost nevoiti sã cearã ajutor public judiciar. Si-a dat toatã silinta avocatul primit din oficiu pentru ca cei doi soti sã poatã dovedi faptul cã nu au stiut cã semneazã un act în care nu era prevãzutã clauza întretinerii, însã instanta de fond, cât si la Apel, a analizat cazul si, în aceste zile, le-a respins definitiv solicitarea.
„Nu rãmâne decât aspectul afectiv si moral al fiului beneficiar, de a fi alãturi de pãrintii sãi!”
„Am gresit, nu m-am gândit eu la ceea fac si dacã e bine. Am bãiatul bolnav de care trebuie sã am grijã si mai am un alt bãiat, cãsãtorit. Fiului cãruia i-am dat apartamentul i-am dat locuinta cu gândul cã va avea grija noastrã. El e bãiat bun, dar are o concubinã, care nu ne vrea. Nici nu stim cui sã mai cerem ajutor”, plânge femeia, tot rãsfoind hârtiile din procesul pe care l-au pierdut. „Bãiatul lor nu este rãu si nu a vrut sã îi dea afarã din casã, doar cã mama lui nu s-a înteles deloc cu viitoarea norã. El e un bãiat harnic si cuminte. Dar mama lui si nora nu s-au înteles deloc. De aici a pornit tot scandalul. Au vrut sã strice actele, dar bãiatul a dovedit cã a muncit în Spania, a venit cu bani si le-a achitat toate datoriile, a investit în locuintã, a modernizat. Nu credem cã el are inima aceea sã îi dea afarã din casã, cã sunt pãrintii lui si mai are si un frate cu handicap”, au spus vecinii. „Este unul din cazurile frecvente, în care persoane în vârstã decid sã dea un bun imobil cuiva, rudã sau nu, cu clauzã de întretinere pânã la moarte. Se întâmplã însã ca în acte sã nu se mai regãseascã, textual, întelegerea cu privire la întretinere, iar atunci lucrurile sunt aproape imposibil de modificat. De aceea e bine ca la notar, fiecare sã citeascã foarte bine ceea ce semneazã! În conditiile în care pãrintii sunt sinceri si au fost, într-adevãr, înselati cu privire la clauza care nu a fost trecutã în contract, atunci nu rãmâne decât aspectul afectiv si moral al fiului beneficiar, de a fi alãturi de pãrintii sãi, care l-au crescut si, oricât de dificili ar fi poate din cauza vârstei, sunt, totusi, mamã si tatã pentru el. Dar legal, indiferent de situatie, el e acum proprietarul de drept al apartamentului”, au spus avocatii.
