MÂNDRIE… Solestiul este fãrã doar si poate una dintre putinele comune din Vaslui în care portul popular românesc si traditiile sunt pãstrate la loc de cinste. Nu o spunem numai noi, o spun si reporterii Kanal D, care au descoperit aici, zilele trecute, raiul etnografic, un colt de lume în care oamenii mai tin vie vatra de traditii, unele frumoase, altele cu gust, toate cu bun rost si însemnãtate. O adevãratã lectie despre trecut, traditii si retete culinare specifice Moldovei. Totodatã, încã o dovadã cã Vasluiul nu e polul tuturor nenorocirilor, polul violurilor si al crimelor care fac înconjurul tãrii, ci si locul în care se pãstreazã viu folclorul românesc.
Iatã o altã prezentare a judetului. “Dragul de a petrece cu oameni simpli si frumosi, precum si bucuria de a gusta savoarea mâncãrurilor moldovenesti ne poartã la Solesti, coasta Vasluiului. Plãcintele dulci, ciorbitã acrã si fripturicã de purcel. Asa-i cã toate sunã mai bine numai si pentru simplul fapt cã le rãsfãtãm în grai? Tinuta diminutivele în tara atributelor. Moldova ruralã uimeste si cucereste prin fiecare strachinã din care gusti bucatele oamenilor si ei peste mãsurã de harnici si voiosi, nerãbdãtori sã dea curs oricãrui prilej de a se strânge împreunã ca odinioarã”, se prezintã într-un reportaj plin de culoare despre viata din comuna Solesti. Gospodinele îmbrãcate în straie populare gãtesc zeamã de gãinã, tãitei de casã, învârtite cu nucã, mãr sau varzã, se reunesc la sezãtoare si însirã cântece vechi, aducând astfel atmosfera de altã datã. “N-ai cum sã nu-ti gãsesti locul, sã nu te regãsesti printre acesti oameni minunati. Desãvâsirea relatiei cu ei vine o datã ce termini de mâncat, când îti tragi sufletul si te lasi cucerit de voia lor bunã de cântat”, este concluzia reportajului.
Conacul Rosetti-Solescu, în continuare în paraginã
Într-un alt material, tot al reporterilor Kanal D, este prezentat si Muzeul Etnografic al comunei Solesti, precum si Conacul familei Rosetti-Solescu si Biserica “Adormirea Maicii Domnului”. “Aici a copilãrit, pânã la vârsta de 7 ani, Elena Cuza, prima doamnã a României Moderne. Conacul în care aceasta a copilãrit se aflã, din pãcate, într-o stare avansatã de degradare. Noi ne dorim sã-l preluãm si sã accesãm fonduri europene pentru a-l reabilita”, a spus Costel Adam, directorul Centrului Cultural “Elena Cuza” din Solesti. Conacul continuã sã stea în paraginã, desi a fost retrocedat mostenitoarelor, Ane-Marie Rosetti si Stephanie Rosetti. “Singura posibilitate, ca acest conac sã fie restaurat si repus în circuitul turistic, depinde de statul român, de Ministerul Culturii, de investitii, de fonduri europene. Restaurarea conacului costã foarte mult. Gânditi-vã cã numai restaurarea Palatului Ecumenesc de la Floresti, partea exterioarã, nu si cea interioarã, a costat 3 milioane de euro. Conacul de la Solesti se aflã într-o stare avansatã de degradare, trebuie renovat atât pe exterior, cât si pe interior. Costurile s-ar ridica, cel mai probabil, la câteva zeci de milioane de euro, deci, mai costisitor decât dacã l-ai construi de la zero. Acesti asa-zisi mostenitori, pentru cã nimeni nu va sti vreodatã dacã sunt mostenitorii adevãrati ai familiei Rosetti, nimeni nu poate dovedi validitatea actelor cu care s-au prezentat, de fapt, nu doresc decât sã ia niste bani de la statul român, nicidecum sã investeascã în restaurarea clãdirii. Nici mãcar nu stiu dacã vor ajunge pe aici, sã vadã conacul. Statul român a gresit mult în cazul acestor retrocedãri. Principiul restituirii trebuia abordat altfel. Spre exemplu, în Franta si în Polonia, acest principiu a functionat partial, în sensul cã statul îsi exercita dreptul de preemtiune. Biserici, mãnãstiri, scoli, conace rãmâneau în proprietatea statului, iar proprietarii primeau despãgubiri. Asta era stabilit prin lege si asa se evitau revendicãrile prin procese, tãrãgãnarea lucrurilor, dar, mai ales, degradarea monumentelor istorice”, explica în urmã cu câteva luni istoricul Laurentiu Chiriac.