INTERVIU… Unul dintre actorii cu care ne mândrim si care a evoluat în cadrul Festivalului de Umor “Constantin Tãnase”, cu un spectacol de improvizatie (SC Impro SRL), este Vlad Gãlãtianu. Este tânãr, are aproape 31 ani, este absolvent al Universitãtii Nationale de Artã Teatralã si Cinematograficã (UNATC) din Bucuresti si este un prieten apropiat al Teatrului Nottara. A jucat în spectacole de teatru precum “Cerere în cãsãtorie”, “Ursul”, “Nora”, “Gaitele”, “Visul unei nopti de varã”, “Mult zgomot pentru nimic”, “Titanic Vals”, “Rinocerul îndrãgostit” etc. De asemenea, a jucat si în serialul de televiziune “Mondenii” pe Prima Tv, acolo unde l-a interpretat pe Ion Ion Tiriac, dar si pe Caddy de la B.U.G Mafia. Cum a început pasiunea acestuia pentru teatru, care e rolul ce i-a rãmas cel mai mult întipãrit în suflet si cum s-a simtit pe scena Casei de Culturã “Constantin Tãnase”, cititi în interviul de mai jos.
Reporter: Pe 21 octombrie vei împlini 31 ani. Cred cã îti putem spune de pe acum “La multi ani!”
Vlad Gãlãtianu: Aa, da, împlinesc 31 ani de viatã si vreo opt de când activez în teatru. Multumesc!
R: Vlad, cum a început pasiunea ta pentru teatru?
V. G: De mic mi-a plãcut teatrul. În clasa a X-a m-am hotãrât sã dau la Facultatea de Teatru. Tin minte cã era prin 2002 si era perioada în care începuserã mai multe posturi de televiziune din România sã difuzeze filme românesti. Cred cã se difuzau în fiecare searã, nu ratam niciunul. Pentru Toma Caragiu fãcusem chiar o pasiune, îl studiam foarte mult. Începusem sã înregistrez pe casete video filmele care se difuzau. Scriam într-o agendã toatã distributia, lumini, imagini, tot. Le mai am si acum. Apoi, am dat la Teatru, la clasa domnului profesor Florin Zamfirescu. Dupã ce am terminat, am început sã colaborez cu Teatrul Nottara. Mai întâi cu roluri mãrunte, apoi cu roluri mai importante.
R: Cine te-a îndrumat cel mai mult?
Îi sunt foarte recunoscãtor celui care m-a pregãtit sã intru în facultate si cu care am pãstrat legãtura si dupã ce am terminat. Nu îi voi spune numele, pentru cã îl cunosc si stiu cã în chestiunile de acest gen îi place sã fie discret. El stie, dacã va citit acest material, îsi va da seama cã despre el vorbesc. Îi voi fi mereu recunoscãtor pentru asta.
R: Cred cã toate rolurile pe care le-ai jucat îti sunt dragi, pentru cã altfel probabil nu le-ai fi jucat. Însã existã unul care ti-a rãmas cel mai mult întipãrit în suflet?
V. G: Toma Caragiu rãspundea la un moment chiar la aceastã întrebare: “Rolul pe care urmeazã sã-l joc”. Acelasi lucru îl pot spune si eu acum. În luna februarie, voi juca într-un spectacol la Teatrul Nottara. Se numeste “Burlaci si burlãcite”, unde, fãrã sã mã laud, voi avea rolul principal. Este un spectacol care s-a nãscut dintr-un atelier foarte interesant: “Teatru DENS”, desfãsurat în luna iulie, la Teatrul Nottara si coordonat de regizorul rus Oleg Loevski. În patru zile, o echipã de actori a trebuit sã facã un spectacol de la cap la coadã, cu tot ceea ce înseamnã text învãtat, punere în scenã, asezarea luminilor etc. Actorii sunt pusi în conditii de stres si obligati sã reactioneze pe moment. Total diferit fatã de atunci când ai timp sã desfaci un spectacol, când ai timp sã întelegi de ce spun acele replici, de ce fac gestul acela etc. Un exercitiu foarte bun, care îti testeazã limitele.Dar totodatã pot spune cã si rolul acesta pe care îl am în “O poveste foarte simplã” mi-e drag.
R: Te-am vãzut în serialul de televiziune “Mondenii” de pe Prima Tv. Cum a fost aceastã experientã pentru tine?
V. G : Da, am apãrut si în Modenii. A durat cam o jumãtate de an. Douã sezoane am colaborat cu ei. A fost o experientã bunã în televiziune. Un alt fel de a te raporta la meseria aceasta. Nu mai esti pe o scenã, în fata oamenilor, chiar dacã si acolo existã un public, care vine si asistã la filmãri, dar e un alt tip de atentie la camere, cadre. În plus, e la foc automat, nu ai timp de repetitii. Ti se dã textul, îl citesti, iar apoi, la camerã. De cele mai multe ori primeai textul în ziua filmãrii. L-am interpretat pe Ion Ion Tiriac, Caddy de la B.U.G Mafia, un reporter si cred cã am mai avut câteva personaje jucate, dar nu le mai retin, a trecut mult timp de atunci, vreo sase ani.
În ce spectacole te putem vedea în perioada urmãtoare?
Acum, pe 21 octombrie, de ziua mea, am o premierã la Teatrul Nottara, cu spectacolul “O poveste foarte simplã”, un text scris de o macedoneancã, Marina Lado. Pe lânga asta, repet pentru un spectacol pentru copii, care se va juca la Teatrul Elisabeta din Bucuresti, un spectacol muzical. De asemenea, vom continua cu spectacolul de improvizatie SC Impro SRL, alãturi de colegii mei: Andrei Mateiu, Ioana Anastasia Anton, Ada Gales, Bogdan Lifsin si Marius Drãgus.
R: Cã tot veni vroba despre SC Impro SRL, cum e sã joci într-un spectacol în orasul tãu natal? Ce sentimente te-au încercat în spectacolul de pe scena Casei de Culturã “Constantin Tãnase”?
V. G: M-am simtit foarte bine. A existat un transfer de energie între actori si spectatori: am oferit si am simtit cã am primit din plin cãldura lor. E a doua oarã când joc într-un spectacol din cadrul Festivalului “Constantin Tãnase”. Am fost si la editia precedentã, în 2014, dar atunci am jucat la Sala Studio. Acolo e altã atmosferã, e mai intim. Nu vreau sã sunã pompos, însã ne-am simtit foarte bine, publicul a reactionat foarte bine.
R: Locuiesti în Bucuresti încã de când ai terminat liceul, adicã de circa 12 ani. Ai vãzut, probabil, cã circulã multe glume pe seama Vasluiului, catalogat nu de putine ori ca “polul lucrurilor rele”. Ti s-a întâmplat sã ti se facã glume pe seama faptului cã esti din Vaslui?
V. G: Nu vreau sã spun vorbe mari, dar mereu m-am mândrit cu faptul cã sunt din Vaslui. Ba chiar, eu vãd acest lcuru ca pe un avantaj. M-am dus în Bucuresti cu niste lucruri pe care unii de acolo nu le au. Mã refer la un anumit tip de umor care existã aici, o anumitã stare. Sigur cã glume au mai fost, cum ar fii aceea “Ce face un vasluian dupã ce face dragoste? Puscãrie!”. Dar nu rãutãcioase. N-am avut niciodatã o problema cu asta. Întotdeauna am spus cu bucurie cã sunt din Vaslui si m-am întors cu drag acasã.