ARTÃ… Astãzi vã prezentãm un artist grafic cu care ne mândrim. Paula Vrînceanu este din Vaslui, iar la doar 24 ani se poate mândri nu doar cu faptul cã face ceea ce îi place, ci si cã se întretine din asta. A terminat Facultatea de Artã si Design din Cluj cu media 10, studii de licentã si masterat, iar apoi a început sã lucreze ca grafician freelancer. În urmã cu doi ani, afisul si logo-ul realizate de ea au fost desemnate pentru a reprezenta cea de-a XXIII-a editie a Festivalului “Constantin Tãnase”. Acum, la editia din acest, a ales sã-si facã simtitã prezenta într-un alt mod. A studiat intens activitatea actorului, iar apoi s-a apucat de ilustrat cupletele acestuia. Ilustratiile au fost aplicate pe tricouri, cãni si tote bag (n.r. geantã din pânzã). În aceste zile de festival si-a amplasat un stand cu toate aceste obiecte în incinta Casei de Culturã “Constantin Tãnase”, pentru toti cei care îsi doresc o amintire cu festivalul. Cum a început pasiunea tinerei pentru arta plasticã, de ce a ales sã meargã în Cluj la facultate si cum merg vânzãrile cu suvenirurile Festivalului “Constantin Tãnase”, cititi în rândurile urmãtoare.
Povestea Paulei începe în anul 1992, atunci când a primit lumina zilei. Încã de micã a dovedit cã are talent. Mai întâi în muzicã, iar apoi în arta plasticã. A fost cooptatã în Corala “Fantasia”, lansând în 2003, alãturi de mai multe colege din cor, precum si din Grupul “Strengãritele”, CD-ul “Stele cu pistrui”, cu piese în limba românã, francezã, italianã, spaniolã si englezã. O surprizã frumoasã au primit atunci când episcopul Petru Gherghel, de la Episcopia Romano-Catolicã IasI, a solicitat acordul pentru a trimite la Vatican piesele cu caracter religios de pe acest album.
Paula Vrînceanu, de la muzicã la arta plasticã
Dupã o perioadã de zece ani în care a activat în domeniul muzicii, Paula a ales sã îsi schimbe drumul, aplecându-se mai multe cãtre arta plasticã. “Pentru mine, a fost o trecere naturalã, multã vreme m-am ocupat de muzicã, dar de mai mult timp am fost atrasã de arta plasticã. În clasa a VII-a m-am gândit sã merg la Liceul “Octav Bãncilã” din Iasi, dar, prin intermediul profesoarei de pian, am ajuns la doamna Atena Simionescu, decanul Facultãtii de Arte din Iasi, si mi-a recomandat sã nu merg, pentru cã în general acolo profesorii sunt blocati într-un stereotip si cã cel mai indicat ar fi sã merg pe cont propriu si sã fac pregãtire, ca sã intru la facultate. Astfel, am rãmas aici si am mers la Liceul <Mihail Kogãlniceanu>, profil uman”, îsi aminteste Paula. În timpul în care a fost elevã a Liceului “Mihail Kogãlniceanu”, aceasta a frecventat atelierul Modestei Lupascu, lect. univ. dr. al Universitãtii de Arte “George Enescu” din Iasi, cea care a pus bazele formãrii Paulei ca grafician. În vara anului 2011, pe când era în clasa a XII-a, tânãra a avut douã expozitii de lucrãri grafice la Vaslui, prima, în luna mai, “Revelatia – Paula Vrânceanu”, la Muzeul Judetean “Stefan cel Mare”, iar a doua expozitie în luna iunie, în foaierul Casei de Culturã “Constantin Tãnase”.
Suveniruri cu Festivalul “Constantin Tãnase”
Dupã doi ani de pregãtire intensã, în 2011, Paula Vrînceanu a urmat cursurile Universitãtii de Artã si Design Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o cu media 10. “Am dat admitere si la Bucuresti, am intrat a cincea, dar am ales sã merg la Cluj, acolo unde intrasem prima pe listã. Nu cunosteam absolut pe nimeni, am luat-o de la zero. Doamna Atena Simionescu de la Iasi m-a convins cã acela este cel mai bun oras si cã acolo este cea mai bunã facultate. Nu mi-a mai trebuit nimic, am mers acolo si nu-mi pare nicio secundã rãu de asta. Am avut ocazia sã întâlnesc artisti si oameni exceptionali de la care am învãtat foarte mult. Acolo se investeste foarte mult în culturã si în educatie. N-as vrea sã spun cã aici nu, pentru cã sunt convinsã cã se investeste si aici, însã observ multã reticentã la oameni, nu prea sunt deschisi la lucruri noi. Spre exemplu, standul acesta cu care am venit la festival. În Cluj, lucrurile de acest fel merg altfel. Oamenii, când merg la un eveniment (ex. Untold, Electric Castle), vor sã ia acasã ceva care sã aibã legãturã cu acel festival, o amintire, ceva care sã-i facã sã se simtã legati de eveniment. De fapt, de aici a pornit si ideea mea. Toatã lumea poartã tricouri, toatã lumea are nevoie de cãni, iar dacã îti trezesc si amintiri plãcute, cu atât mai bine si mai frumos, nu? În ceea ce priveste ideea aceasta de tote bag (n.r. geantã de pânzã), am vãzut cã oamenii sunt putin reticenti. Sunt privite ciudat, multi cred cã sunt sacose de mers la piatã si cumpãrat cartofi. În prima zi au fost oameni care m-au fãcut sã cred cã nu o sã vând vreo ceva, dar au fost si oameni care au apreciat si au achizitionat. Ilustratiile sunt fãcute de mine, iar apoi desenate manual sau printate pe tricouri si tote bag”, povesteste tânãra. Standul Paulei va putea fi vizitat pe toatã perioada festivalului, pânã duminicã inclusiv, în foaierul Casei de Culturã.
