VINEREA NEAGRÃ…Schitul de pe Motoc s-a aprins, când deasupra Americii este luna neagrã
TRIST… Soc la Husi. Schitul pãrintelui Mina Dobzeu de pe dealul Motoc a început sã ardã seara trecutã. Husenii s-au panicat. Multi cred cã este un semn, fiindcã în orasul dintre vii circulã o legendã. Schitul cu turla înclinatã se va dãrâma atunci când Sfântul Pãrinte va trece la cele vesnice. Din fericire, pãrintele este încã în viatã, ce-i drept, la pat, grav bolnav. Pompierii au reusit sã stingã focul, insa cladirea e rav afectata. Cel mai probabil niste netrebnici au incendiat mãnãstirea pãrãsitã. Flãcãri uriase se vedeau de departe, iar husenii s-au alertat între ei pe Facebook. La fata locului s-au deplasat 11 subofiteri cu douã autospeciale ale Inspectoratului pentru Situatii de Urgentã (ISU) de la Husi. Incediul a afectat o bunã parte din clãdirea si asa subrezitã de vreme. Pãrintele Mina Dobzeu este o legendã vie, el intrând în constiinta nationalã drept cel care l-a convertit la credinta ortodoxã pe marele cãrturar Nicolae Steinhart. A fãcut puscãrie alãturi de Alexandru Paleologu, Constantin Noica sau Alexandru Zub. De trei ori a fãcut puscãrie în regimul comunist din cauza convingerilor sale. Ultima datã a fost arestat în 1988, dupã ce i-a trimis lui Ceausescu sapte scrisori cu privire la morala poporului român si la ateismul în comunism.
Mina Dobzeu, Sfântul Pãrinte de la Husi, împlineste anul acesta, pe 5 noiembrie, 95 de ani. Grav bolnav, acesta îsi duce zilele cu greu în chilia sa de la Catedrala Episcopalã din Husi. Asearã, schitul unde a pãstorit mult timp a luat foc. Cum clãdirea nu mai este de multã vremea racordatã la energia electricã, orice ipotezã legatã de vreun scurtcircuit, drept cauzã a incediului, este exclusã. De asemenea, fiind amplasat într-o zonã destul de izolatã, nici vreun alt fel de incident nedorit nu se prea poate lua în calcul. Rãmâne, asadar, ipoteza unui gest intentionat, cred si reprezentantii ISU. “La fata locului s-au deplasat 11 subofiteri ISU, cu douã autospeciale. S-a actionat pentru stingerea incendiului. Trebuie spus cã acea clãdire nu mai este functionalã de multã vremea, ea nu este racordatã la reteaua de alimentare cu energie electricã. Clãdirea a apartinut mai demult Episcopiei, acum nu mai apartine decât terenul. Se efectueazã cercetãri pentru stabilirea cauzelor care au dus la producerea incediului”, a spus Petru Iftene, reprezentantul ISU Vaslui.
Schitul Vovidenia vegheazã, singuratic, Husul de 77 de ani!
REPERE… A fost primul lãcas mãnãstiresc din tinutul Fãlciului, iar asezarea sa între viile Husilor, pe dealul Motocului, cumva deasupra micului oras, i-a fãcut pe unii, asa cum consemneazã Ion N. Oprea, în cartea sa, “Husul, în presa vremii – de la Melchisedec pânã în zilele noastre, 1869 – 2006”, sã creadã cã “suind la biserica din deal, te sui cu Hristos Domnul, pe Golgota jertfei”. Schitul Vovidenia, cãci despre el este vorba, a trecut cu bine peste multe vremuri rele, peste cutremure si, desi pare cã stã sã se prãvale, locasul a rezistat, înclinat, pe coama dealului, de 77 de ani.
Ani la rând, schitul Vovidenia, desi pãrãsit, a continuat sã vegheze, semet, orasul dintre vii! Nici alunecãrile de teren, nici ploile sau iernile grele nu au reusit sã îl doboare. În fond, din lãcas nu mai rãmãseserã decât zidurile, subrezite în mare parte, însã, chiar si asa, turla, în vârful cãreia se aflã o cruce de fier, a stat îndreptatã spre cer, ca o rugãciune. “Ieseam dimineata sã dãm zãpada asta iarna si ne uitam spre bisericã si ziceam cã tot e o minune, dacã e în picioare, cum se zice. Noi, chiar dacã e pãrãsitã, o iubim. Ne facem cruce spre ea, cu toatã credinta, ca spre oricare altã bisericã. Chiar credem cã e o minune cã rezistã în timp acest schit”, spun oamenii care stau pe strada “Schit”, aproape de locas.
Povestea schitului Vovidenia se leagã de cea a arhimandritului Mina Dobzeu!
Schitul Vovidenia a fost construit în 1939, iar în 1971 a avut parte de reparatii capitale. În 1977 însã cutremurul l-a afectat foarte mult. Apoi alunecãrile de teren au continuat sã îi subrezeascã temelia. Între timp, a fost pãrãsit, deoarece terenul pe care a fost ridicat nu mai prezenta sigurantã. Aici, o lungã perioadã de timp a fost staret pãrintele Mina Dobzeu, care, în 2007, declara despre acest schit: “Schitul Vovidenia nu mai figureazã în evidentele Episcopiei. Dar asta nu trebuie interpretatã, asa cum rãu voiesc unii necunoscãtori, ca o abandonare a locasului, ci ca o vointã tainicã a Domnului. Au fost alunecãri de teren. Toate acareturile din curtea schitului s-au dãrâmat, încet, încet, a început sã se surpe si clãdirea mare. L-am reparat în 1971, dar a venit cutremurul din 1977. Alunecãrile de teren si-au fãcut rostul lor si s-a ajuns la situatia de fatã. Am vrut mult de tot sã fac din nou acest loc sã aibã viatã. Dar cred cã am vrut cam mult”.
