DUREROS… Aproape 100 de persoane au participat, ieri, la funeraliile fostului primar al Vasluiului, Grigore Munteanu. La ora 11.00, în curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului, din Vaslui, s-au adunat, în tãcere, fostii viceprimari de dinainte de ’89, fosti directori de fabrici (unitãti devenite, acum, amintire), oameni care l-au cunoscut si pretuit pe fostul primar. Ingineri, economisti, lideri sindicali, simpli muncitori – oameni ajunsi acum la vârste înaintate – au venit sã-si ia rãmas bun de la cel care a condus orasul, aproape opt ani, timp în care s-au construit 7.000 de apartamente, Teatrul de Varã, Stadionul Municipal, alte si alte obiective ale orasului. Cu ochii în lacrimi, pãrintele Vasile Pârcãlabu a spus cã Grigore Munteanu a fost cel care l-a ajutat sã se mute la Vaslui si cã, în permanentã, a fost un om dedicat cetãtii. “Adio, tovarãse prim-secretar!”, a fost mesajul de final al pãrintelui Pârcãlabu, aluzie la faptul cã, în 1989, Munteanu era prim-secretarul Comitetului municipal de partid si primar al orasului, functii detinute concomitent.
Nu au fost multi vasluieni la funeraliile fostului primar Grigore Munteanu, cel care, în vremurile de dinainte de ’89, conducea cu mânã forte acest oras. Un om dur, sever, corect – asa l-au descris prietenii sãi, pe omul care a modernizat Vasluiul din temelii, în perioada 1981-1989. Primarul Vasile Pavãl nu a putut fi prezent la înmormântarea celui care i-a fost sef, în timpul perioadei comuniste, însã a trimis mesajul sãu de condoleante cãtre familie si toti prietenii lui Munteanu. Au venit, în tãcere, fosti directori de fabrici din timpul comunismului, fostii viceprimari din timpul lui Grigore, fosti sefi de sectii sau diverse unitãti, ajunsi acum la vârste înaintate. Asezat pe un catafalc din fata bisericii, sicriul cu trupul neînsufletit al fostului primar a fost învelit în tricolorul României, ca simbol pentru un om care si-a dedicat viata pentru modernizarea municipiului Vaslui. Preotul Vasile Pârcãlabu, cu vocea stinsã de emotie, a rememorat momentele trãite alãturi de cel care a murit, la 82 de ani, dupã o lungã suferintã. “Am bãtut la usa domniei-sale prin ’82-’83, veneam de la Costesti si cãutam un apartament în Vaslui. I-am spus doleanta mea, iar domnia-sa m-a ascultat, nu m-a respins si mi-a spus doar atât: “Vom vedea ce se poate face. Mã bucur cã te prezinti ca un om care vrea sã munceascã”. Am avut alãturi de dânsul un proiect pentru o casã mortuarã, dorea dl. Munteanu s-o facã în zona Copou, însã cei de la Bucuresti s-au opus. Tin minte cã, în biroul domniei-sale, am cunoscut sapte sau opt directori de întreprinderi din Vaslui, iar dl. Munteanu mi-a spus doar atât: “Îi vezi? Sunt oameni care au în subordine 30-40.000 de oameni, în fabricile din Vaslui”. A fost un om bun, un om aparte, foarte corect. Un om dârz. Dupã Revolutie, mã întâlneam cu el pe stradã si îi spuneam: “Sã trãiti, dom’primar”. El râdea si spunea doar atât: “Da, da, da”. Vã spunem acum, la ultima noastrã întâlnire: Adio, tovarãse prim-secretar, pentru cã ati fost un caracter aparte al epocii dumneavoastrã, al istoriei noastre, a tuturor”, a spus preotul Pârcãlabu. Printre cei veniti la înmormântarea fostului primar Munteanu s-a numãrat si Nicutã Marcu, directorul Postei judetene. Acesta ne-a spus cã Grigore Munteanu provenea din zona Vutcani, fiind un om cu care vutcãnenii s-au mândrit mereu. “Venea la mine în permanentã, fãceam schimb de cãrti, discutam. Era un bun povestitor, stia foarte multe lucruri care s-au întâmplat înainte de ’89, numai povesti adevãrate. Avea o sinceritate iesitã din comun, povestea cum a venit Ceausescu în judetul Vaslui, cum a construit acest oras, puteai sã-l asculti ore în sir, fãrã sã te plictisesti. Orice vutcãnean care se ducea la dânsul cu o problemã primea ajutor, doar dacã era legal, asa spunea. Îmi pare rãu pentru cã s-a stins din viatã. Fiecare om are o credintã, dl. Munteanu a crezut mult în vremurile de odinioarã, a slujit cu credintã regimul de atunci, fãcând mult bine acestui oras“, a spus Marcu. Nãscut pe 14 aprilie 1932, Grigore Munteanu a muncit mult, pentru a ajunge la statutul de primar al Vasluiului. A lãsat în urma sa o zestre pentru Vaslui, o familie care nu-l va uita niciodatã, oameni care îi vor aprinde mereu o lumânare la mormânt.
