TRIST A fost grea despãrtirea de avocatul Daniel Romila, pentru familia, dar si prietenii sãi, care l-au condus, ieri, pe ultimul drum. „A plecat atât de repede si atât de convins cã, totusi, se va face bine, încât nici mãcar nu am apucat sã ne luam rãmas bun”, a spus, într-un mesaj extrem de sensibil, unul dintre colegii sãi, avocatul Valeriu Aciobãnitei.
Într-o atmosferã discretã care, de altfel, i-a caracterizat întreaga viata, avocatul Daniel Romila a fost condus pe cel din urmã drum, de familia si apropiatii sãi. Ar fi împlinit peste câteva zile vârsta de 50 de ani. Colegii spun cã firea sa discretã si caracterizatã de o modestie demnã, nu l-a lãsat sã spunã prea multe lucruri despre afectiunea cu care se lupta, se pare, de anul trecut. Era convins cã este destul de puternic sã învingã boala si fãrã sã îngrijoreze pe ceilalti cu amãnunte despre suferinta sa. Sotia sa, mama, fiica si toti cei din familia sa i-au fost alãturi în permanentã si au fãcut totul ca Daniel sã îsi recapete puterile si sã lupte pânã la însãnãtosire. Din pãcate, la putin timp de la revenirea sa de la spital, Daniel s-a stins, la locuinta sa din municipiul Husi. „E foarte dureros, pentru cã nu ne asteptam si am primit vestea ca pe un soc. Nu se plângea niciodatã, pentru cã era un om cald, care nu voia sã supere pe nimeni. Noi ne-am legat sufleteste foarte mult, pentru cã suntem colegi de atâta timp si am cãutat sã fim un colectiv unit, la Husi. Era un om drept, un avocat bine pregãtit, serios, care îsi respecta profesia. Cred cã avea 20 de ani de când era avocat si s-a remarcat prin bunãvointa sa, prin seriozitate si blândete. Ne va lipsi foarte mult”, au spus colegii avocati.
„Acum, când a plecat pe drumul neîntoarcerii acasã, vreau sã-i multumesc pentru fiecare clipã ce mi-a bucurat-o si pentru tot ce am învãtat de la el”
RECUNOSTINTÃ „Personal, prin plecarea sa, am pierdut un model. Un model de avocat, un model de om, un model de coleg. Profesional, am învãtat de la el lipsa emfazei, clãdite pe vorbe multe, dar goale si concretetea cuvântului la obiect. A fost modest, a trãit modest, dar vertical, pretuind valorile autentice ce ne înconjoarã. Colegul Daniel a fost cel care m-a ajutat de fiecare datã când am avut nevoie, m-a sfãtuit fãrã a se erija în colegul mai experimentat în profesie. A fost blajin, calm si întelegãtor, cu un simt special al umorului – lucru pe care l-am apreciat mult la el. Avându-l în preajmã aproape în fiecare zi de lucru, din ultimii 12 ani, între noi s-au sudat niste fire care puteau fi definite ca prietenie. Eram obisnuit cu el si mã bucura întâlnirea noastrã de aproape fiecare dimineatã, fãcea parte din elementele mele esentiale ale zilei. A plecat atât de repede si atât de convins cã totusi se va face bine, încât nici mãcar nu am apucat sã ne luãm rãmas bun. Acum, când a plecat pe drumul neîntoarcerii acasã, vreau sã-i multumesc pentru fiecare clipã ce mi-a bucurat-o si pentru tot ce am învãtat de la el. Iar dacã, fãrã sã vreau, l-am supãrat vreodatã, îl rog acum, stiind cã mã aude, sã mã ierte. Sã-ti fie somnul lin si odihnitor! Iar pe bunul Dumnezeu îl rog sã te ierte si sã-ti odihneascã sufletul în corturile dreptilor! Rãmas bun, prieten drag! Rãmas bun”, a fost mesajul impresionant, apartinând avocatului husean Valeriu Aciobãnitei, unul dintre colegii care l-au apreciat în mod deosebit pe Daniel Romila.
