Au venit despăgubirile pentru locatarii blocului din Copou în care s-a produs o explozie devastatoare. Florin Constantin a mai scris câteva rânduri impresionante pe Facebook, mulțumindu-le tuturor celor care și-au oferit sprijinul în ultima perioadă. El a spus, însă, cu părere de rău, că sistemul nu a fost învins.
„Ei bine, scumpi si dragi prieteni stiuti si nestiuti, dupa 10 zile grele ca plumbul si urate ca nepasarea, primaria Iasi ne-a dat banii aferenti ajutorului de urgenta! Fara sa ne mai ceara alte si alte acte, fara sa ne mai ancheteze, fara sa ne mai umileasca.
Cu plicul continand 3000 de lei pentru o familie, bancnote noi, cu un zambet fericit si aproape biruitor, am trecut prin holul lung si plin de oameni tristi si resemnati, care fara o mana, care fara un picior, care debordand de sanatate si cu un usor iz de bautura, care cu 2-3 copii necajiti de mana. A fost un mars triumfator si trist, multi ma aplaudau, multi mi-au dat mana, vreo doi voiau selfie, toti m-au felicitat si mi-au urat putere si rabdare in ceea ce va urma. Stiu ei ce stiu.
N-a fost nici pe departe o victorie a mea, a fost o victorie a celor multi si carora le pasa de suferinta altora. A fost o victorie a miilor de like-uri si share-uri ale voastre, a sutelor de comentarii si tot atatea sustineri ale respectului legii si milei pentru omul in suferinta. A fost o victorie a imensei presiuni mediatice create pe marginea acestei tragedii, n-am cuvinte destule sa le multumesc prietenilor si colegilor din presa scrisa locala si nationala care mi-au preluat postarile, radiourilor si televiziunilor care mi-au acordat spatii ample inclusiv in emisiuni in direct, miilor de oameni de pe strada, din masini care opreau si-mi strigau prin geam incurajari, din tramvai, de pe holurile institutiilor, din piata, de aiurea pe unde am mai umblat. V-am vazut pe toti, v-am simtit prietenia si indignarea pe autoritati, va simt aproape, va iubesc si va multumesc tuturor!
Fara voi, am fi fost uitati si ingropati de vii sub molozul hartiilor, al incompetentei, al dispretului si al nepasarii, inca din momentul in care nu s-ar mai fi putut filma scene spectaculoase cu morti, raniti, flacari, fum si lacrimi.
Nu a fost o victorie asupra sistemului, deocamdata este indestructibil, doar l-am scuturat putin si l-am pus in garda. Isi va reveni rapid si ne va ingurgita rapid in stomacul sau mistuitor plin de indolenta si dispret pentru oamenii de rand. Pentru a-l schimba cu adevarat, trebuie sa fim cu mult mai multi si cu mult mai uniti!
Sa-i iubiti pe toti acei ce va iubesc, sa le multumiti tuturor acelora care va ajuta si mai ales sa nu fiti singuri!
Nu am cum sa-i numesc si sa mi-i amintesc pe toti aceia care m-au ajutat cu gandul si cu fapta dar in numele locatarilor blocului C2 din Vascauteanu, multumim din suflet
