ANIVERSARE… Profesorul Mihai Cornea împlineste, pe 14 august, 70 ani de viatã si 50 ani de când formeazã caractere, îndrumând generatii de elevi pe calea muzicii. Prietenii, colegii si oficialitãtile locale îl vor sãrbãtori luni, 15 august, într-un cadru festiv programat în sala micã a restaurantului Copou. Pentru a încununa cum se cuvine performantele si dãruirea de care dirijorul a dat dovadã de-a lungul anilor, profesorul Milutã Moga a transpus în pagini povestea de viatã a acestuia. Lucrarea a apãrut cu sprijinul Consiliului Judetean Vaslui si Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vaslui.
Mihail Cornea, fiu al neamului
“Cu 70 de ani în urmã, la 14 august 1946, în cel mai greu an pentru toti moldovenii din dreapta si din stânga Prutului, când foametea bântuia la fiecare usã, avea sã vadã lumina zilei într-o casã din Japca, raionul Camenca, în Republica Moldova, un bot de om ce i s-a pus numele de Mihail. Rãdãcinile sale vin din zona cu cei mai multi oameni de valoare din tarã, Botosani. Tatãl sãu, Ion, era nãscut în 1925, în vechiul si vestitul târg al Botosanilor. Si cum pe vremea aceea România se întindea pânã la Botoanilor, bunicii lui Mihail, Profir si Mãrioara Cornea, cu întreaga familie, vor ajunge la Japca, sat din preajma râului de granitã ce ne despãrtea de veacuri de Rusia, la acea datã bolsevizatã. Oameni harnici si priceputi, Profir si Mãrioara Cornea si-au înjghebat o frumoasã gospodãrie invidiatã de toti consãtenii, dar mai ales de calicime. Asa se face cã, imediat dupã evenimentele din iunie 1940, dar mai ales dupã 1944, Profir Cornea va fi pârât noilor autoritãti sovietice cã se opune colhozului. Ce a urmat este lesne de înteles. Profir Cornea a fost deportat în Gulagul de la Karaganda din Siberia. Au fost ani grei, dublati si de avatarurile rãzboiului. Dupã încheierea ostilitãtilor si trasarea anacronicã a noilor granite, cei din familiile Cornea si Isachi (Isaia era socrul lui Ion Cornea) vor trece din nou prin încercãri de obidã si umilinte, fiind înregimentati ca cetãteni sovietici. Dupã ani istovitori de muncã în Gulag, Profir Cornea se va întoarce la familie, iar Isachi, celãlalt bunic al lui Mihail, desi dat dispãrut în rãzboi, se va întoarce pe meleagurile natale, dar dupã peripetii de necrezut. În aceste conditii, în vara lui 1946 pãseste în viatã Mihail, cel ce-si va aminti cã pânã la 5 ani n-a cunoscut izmãnutele sau chiloteii, iar pâinea era lucru rar. Cu toate acestea, nu s-a dat bãtut si, având îndemnul alor sãi si în special eroismul bunicilor, si-a propus sã spargã tiparele timpului.
Mihai Cornea, slefuitor al sufletelor omenesti
Divinitatea l-a ajutat înzestrându-l cu un talent neobisnuit în descifrarea sunetelor muzicale luate de la pãsãrile codrilor, zumzetul albinelor si clipocitul apelor bãtrânului Nistru. Va absolvi ciclul gimnazial si apoi scoala pedagogicã devenind învãtãtor. Setea de cunoastere nu se va opri aici, continuând cu studiile de la Conservatorul de Muzicã din Chisinãu. Talentul, dar mai ales dragostea de muncã, îl vor conduce pe valurile devenirii sale ca bun pedagog, dar si iscusit mester în mânuirea instrumentrlor muzicale. Nu s-a sfiit sã poposeascã în cele mai aride locuri pentru a-i asculta pe semenii sãi, fie în clipe de sãrbãtoare, dar si în momentele de tristete acumulate de împilarea strãinã. Dupã ani grei de muncã si studiu, Mihail Cornea îsi câstigã cu brio titlurile de dascãl si muzicolog, dar si de slefuitor al sufletelor omenesti. Calitãtile sale de iubitor al muzicii l-au fãcut un fel de dresor al tuturor instrumentelor muzicale, dar si abil dirijor si rafinat compozitor. Muzica lui nu reflectã altceva decât zbaterile sufletesti ale românului nãscut pe malurile Nistrului de a se înãlta într-o lume ostilã, dar pe care vointa divinã l-a adus la vârsta maturitãtii în municipiul Vaslui si mã bucur cã am pus umãrul la acest demers. Totodatã, mã bucur pentru aceastã realizare, desi am avut multi potrivnici, pentru cã am intuit în Mihail un om cu calitãti deosebite pe linie profesionalã si mai presus de orice, un caracter cum rar poti întâlni. Îi multumesc din suflet cã a ales aceste locuri încãrcate de duhul sfânt al marelui Stefan Vodã. Asadar, la cei 70 ani de viatã si peste 50 ani de dascãl si mentor muzical, îl felicit din tot sufletul si îi urez ani lungi de viatã alãturi de familie si în onoarea discipolilor sãi. La muti ani, Mihail!”, scrie profesorul Milutã Moga în introducerea lucrãrii.
